Scriitorul salajean Florin Horvath a publicat joi o carte care schimba perceptia asupra intemeierii statului romanesc de la sud de Carpati. Este vorba despre un “Indreptar heraldic”, un abecedar pentru cei care vor sa cunoasca interpretarile stemelor si a blazoanelor folosite de Europa ultimilor 1.000 de ani. Publicata cu ajutorul Primariei municipiului Zalau si a Centrului de Cultura si Arta, cartea se vrea un modest manual de heraldica, accesibil tuturor celor care sunt pasionati de cavaleri, de istoria cruciadelor si de lumea nobiliara a Europei feudale, dar si un discurs asupra a ceea ce reprezinta astazi stemele – fie ca e vorba de tari, fie ca e vorba de localitati. Prezent la lansarea cartii lui Florin Horvath, eveniment gazduit de Primaria Zalau, scriitorul Dan Dragan, membru al Uniunii Scriitorilor, a spus ca aceasta carte poate fi considerata doar un pretext pentru ca teoria asupra infiintarii statului roman de la sud de Carpati sa fie difuzat spre cunoasterea tuturor. Fie ca este un pretext, fie ca este ceea ce spune autorul – un umil indreptar de heraldica pentru necunoscatori, Dan Dragan este convins ca multi istorici romani isi vor pierde obiectul muncii.

Curiozitati heraldice in Salaj

Pornind de la “Indreptarul heraldic” publicat de Florin Horvath, am aruncat o privire si asupra simbolurilor oficiale ale judetului. Cei prezenti la lansarea de carte au remarcat frumusetea stemei arborate de municipiul Zalau, care este foarte veche. Stema Zalaului il reprezinta pe Sfantul Gheorghe, omoratorul balaurului, tinand intr-o mana sabia si in cealalta balanta legii. Nu putem sa nu remarcam asemanarea acestei steme a orasului cu cea a Bruxelles-ului, capitala Europei. Spre deosebire de Sfantul Gheorghe de la Zalau, cel al Bruxelles-ului tine in mana dreapta o sulita cu care strapunge balaurului, iar in mana stanga un scut cu semnul crucii pe el. Tot referitor la stema Zalaului, trebuie sa remarcam ca, daca pe frontispiciul orasului se asuma patronajul Sfantului Gheorghe, anul trecut biserica a proclamat ca protector pe Fecioara Maria. Putem interpreta acest lucru fie prin necunoasterea de catre biserica a patronajului asumat demult de zalauani, fie ca o tendinta de delimitare a bisericii ortodoxe de un simbol – cel al Sfantului Gheorghe – venit pe filiera catolica.
Nu in ultimul rand, scriitorul Dan Dragan de la Cluj a oferit un subiect de polemica asupra stemei Romaniei – care infatiseaza acvila. Dan Dragan spune ca, potrivit regulilor heraldice, acvila trebuie sa poarte corona, ca simbol al suveranitatii populatiei care locuieste tara respectiva. “Din pacate, de pe fruntea acvilei din stema tarii lipseste coroana, ceea ce transmite mesajul ca acest teritoriu este nelocuit”, arata Dan Dragan. Pe de alta parte, lipsa coroanei de pe crestetul acvilei romanesti poate fi interpretata ca reticenta fata de simbolul monarhiei, teama oficialitatilor de dupa 1989 de a nu se transmite oportunitatea organizarii Romaniei ca stat monarhic fiind mai puternica decat respectarea regulilor heraldice, asa cum sugereaza Dan Dragan.

Descalecatul Tarii Romanesti, asa cum spun istoricii

Descalecatul Tarii Romanesti se refera la totalitatea evenimentelor ce au dus la formarea statului medieval Tara Romaneasca in perioada 1290–1330. Inainte de consolidarea acestui stat, zona era controlata de triburi migratoare, dintre care ultimii erau cumanii, care ii invinsesera pe pecenegi cu ajutorul Imperiului Bizantin. O legenda vorbeste despre Negru Voda, un herteg din zona Fagarasului care ar fi traversat Carpatii impreuna cu unii colonisti si i-ar fi invins pe tatari, fondand Tara Romaneasca si orasele Campulung si Curtea de Arges. Infiintarea statului, insa, este legata istoric de figura lui Basarab I, vasal al regelui Ungariei Carol Robert de Anjou si care s-a razvratit impotriva acestuia si a invins armatele trimise de rege in batalia de la Posada.

Descalecatul Tarii Romanesti, in varianta Florin Horvath

Intemeierea statului medieval Tara Romaneasca se petrece altfel, in cartea lui Florin Horvath. Pe baza unor documente gasite la Vatican, Florin Horvath ofera o interpretare surprinzatoare, aratand implicarea directa a cavalerilor templieri in istoria medievala a romanilor, dar si a stemei acestui teritoriu acceptata de istorici. Istoria oficiala arata ca primii voievozi romani aveau ca stema un leu pe jumatate ridicat si incoronat pe scut argintiu. Insa, albumele de heraldica recunoscute in Occident la acea vreme asociau Valahiei o stema in forma de scut care, pe fond auriu, are desenate trei capete de mauri. Florin Horvath arata ca bunicul primului mare maestru al Cavalerilor Templieri, Tibaut de Payns, avea la 1100 exact aceeasi stema. Dupa cucerirea cetatii Tyr in 1124, marele maestru al Templierilor Hugues de Payns cedeaza acest scut prin innobilarea lui Gillbert de Doyen, care s-a remarcat in luptele impotriva maurilor. In 1147, pornit cu un grup de templieri in cruciada, acelasi Gillbert de Doyen ajunge la Fagaras, unde se casatoreste cu o tanara pe nume Clara si ramane aici. In anul 1168 se naste fiul lui Doyen si al Clarei, Radu, viitorul duce de Fagaras. In jurul anului 1210, Radu descaleca la Campulung. In 1239, un alt grup de templieri porniti spre Constantinopol, ajung la Campulung si asista la casatoria lui Radu, fiul lui Gillbert de Doyen, cu Margo-Bucura, fiica banului Basarab al Olteniei. In anul 1241 banul Basarab moare in lupta cu tatarii, iar un an mai tarziu se naste nepotul acestuia, Radu al II-lea, fiul lui Radu I duce de Fagaras si nepot al cavalerului Gillbert de Doyen. La sfarsitul anului moare Radu I, iar Clara si fiul sau se refugiaza la voievodul Litovoi. Florin Horvath arata ca scutul cu cele trei capete de mauri ramane ca simbol al familiei intemeietorilor statului romanesc de la sud de Carpati, iar prin faptul ca Litovoi o protejeaza pe sotia lui Doyen, acesta isi gaseste un loc recunoscut de cancelariile occidentale. “Mai mult, la 1247, in diploma acordata de Bela al IV-lea cavalerilor ioaniti, apare consemnata restrictia acestora de a se atinge de tara lui Litovoi”, arata Horvath. Sub protectia cavalerilor din Apusul Europei, Radu al II-lea descaleca, la 1290, asemeni tatalui sau, la Campulung, purtand acelasi scut mostenit – cu cele trei capete de mauri, “scut pe care in contextul evenimentelor tulburi de la curtea Ungariei si sustinerii cavalerilor templieri, il va desemna drept stema Valahiei, declarandu-se independent”. Aceasta stema ramane simbolul Valahiei pana in vremea lui Basarab, unificatorul, cel care a invins la Posada trupele lui Carol Robert de Anjou, suveranul Ungariei. Stema Valahiei se schimba abia in 1359 cand Alexandru, fiul lui Basarab, cere patriarhului de la Constantinopole sa-l recunoasca domn autocrat si introduce stema bine-cunoscuta a acvilei pentru statul romanesc.

Florin Horvath este unul dintre cei mai interesanti scriitori salajeni, care reuseste, cu fiecare carte pe care o publica, sa zguduie teorii asupra istoriei romanilor considerate de nezdruncinat. Incepand cu “O lacrima pentru Maria Sa”, un roman istoric prin care Mihai Viteazul devine un cavaler romantic si scuturat de praful istoriei, pana la recentul roman “Un templier la Sarmizegetusa”, in care ne arata implicatia templierilor in istoria romanilor, Florin Horvath reuseste sa ne apropie istoria altfel decum suntem obisnuiti. Acelasi scriitor a adus lumina si asupra figurii marelui Zalmoxis, publicand pentru prima data legenda care inca mai aduna adepti zalmoxieni in muntii Romaniei si a cutremurat teoriile istorice cu privire la daci despre care se spune ca nu foloseau scrierea. In volumul “Legenda marelui Zalmoxis”, Florin Horvath a publicat, tot pentru prima data, pe baza unor documente din biblioteca Vaticanului, un alfabet al dacilor, demoland astfel teoria ca inaintasii nostri nu foloseau scrierea. Iar sirul descoperirilor care ne schimba perceptia asupra propriei noastre deveniri ca natie nu se opreste aici.

Post Views: 136