Am asistat pana mai zilele trecute la un adevarat maraton politic ce se repeta la fiecare patru sau cinci ani. Mi-as fi dorit ca pentru spatiul rural politicienii sa abordeze probleme reale ale satului, ale agriculturii, candidatii sa vina cu solutii pentru ca taranul roman sa produca mai mult, cu costuri mai mici, sa ofere conditii pentru crearea de plus-valoare in fiecare localitate. S-au promis si de aceasta data strazi asfaltate, taxe mici, biserici multe si locuri de distractie. Imi vine sa cred ca alegatorii au fost anesteziati cu o supradoza de promisiuni. Oricum, in multe locuri au fost alesi oamenii pentru a pastori comunitatile si nu partidele. Spera si ei ca mintea romanului cea de pe urma le-a venit macar in parte celor alesi. Spera, ca doar speranta nu costa.