Cu capul in propriii nori

Iata ca ne aflam in ultima saptamana de campanie electorala pentru alegerile locale. Pana acum, nicio echipa de campanie nu s-a umflat in pene, atribuindu-si singura statutul de regina neincoronata inca, in strategia de castigare a alegerilor. Aceasta campanie elctorala este una extrem de atipica, numai ca din promisiunile unora dintre candidati ar putea fi tiparite, cu editii reeditate, zeci de mii de „almanahe” politice, parafrazand un celebru edil al unuia dintre sectoarele capitalei. Am ajuns, totusi, la concluzia ca oferta electorala a multor candidati este facuta in dorul lelii, parca fara prea multa gandire, iar candidat poate fi oricine vrea, cu conditia sa aiba bani sau sustinere politica. Toti promit multe lucruri, fara a avea insa acoperire. Toti au venit cu generalitati, fara a spune concret cum vor face lucrurile sa mearga. Apoi vin primarii-candidati, descriind orice nimic ca fiind o realizare cat casa de mare sau cat un bloc cu zece etaje. S-a asfaltat o jumatate de strada, in scripte apare ca s-a modernizat tronsonul de la un capat la altul, s-a pus o panseluta, s-a plantat un copac – in harti apare ca s-au amenajat noi spatii verzi, s-a pus o bordura, s-a trantit o roaba cu asfalt rece, intr-o groapa – inseamna ca s-au reparat trotuarele. Sunt doar cateva dintre „realizarile marete” cu care ar putea sa fie pline „almanahele” politice. Ei traiesc cu speranta ca vor castiga noi adepti, ca vor creste in ochii electoratului in cateva zile cati altii in patru ani. Ba unele partide au depasit de mult limitele realitatii si au ajuns cu capul in propriii lor nori, unde totul este bine si frumos. Ramane insa de vazut care va fi sentimentul dupa trezire, dupa numararea voturilor de duminica.