Nici o orchestra ce se pretinde a avea vocatia schimbarii nu poate sa se bucure de succes fara instrumentele de suflat, rol deosebit fiind rezervat tromboanelor. Ele unt indispensabile si pentru ca acopera notele false produse de afonii aflati in tranzit, pe scena la care noi, majoritatea, ne zgaim ca broasca la… bariera. Schimbarile prea mari si dintr-o data, bruste si masive pot dauna. De aia schimbatorii o iau incet, aproape tandru ca sa nu zdruncine din rarunchi organismul social. Prima chestie importanta, veche si, ca urmare, verificata, este sa dea impresia ca se schimba oaresceva, dar sa nu se revizuiasca, nimic sau, dimpotriva, sa se revizuiasca dar sa nu se schimbe nimic. Nu poti obtine performanta majora schimband, de pilda, o blonda ministru, decat aducand in fotoliul de ministru tot o blonda, ca sa se obisnuiasca lumea treptat cu schimbarile. Ca dupa aia o schimbi, ca sa dovedesti ca schimbarea nu e doar asa, o figura de stil, e cu totul o alta poveste. Mai schimbi pe ici, pe colo niste smecheri cu altii cam la fel de smecheri sau cel putin dornici sa-si depaseasca predecesorii. La deconcentrate anunti ca nu te bagi, decat tot asa, pe ici pe colo, in punctele esentiale, ca schimbarea trebuie dovedita si cu fapte. Important e sa anunti schimbarea politicilor economice, schimbare sustinuta de un pachet de masuri exceptional gandite de marii barbati ai tarii care vor sa faca bine la narod si la norod. Aici trombonul are din nou un rol hotarator, pentru ca nu trebuie uitata promisiunea cu marirea substantiala a salariului minim, mediu si maxim, ca sa fie toata lumea multumita. In rest, e treaba prostimii sa creada ca nu va mai fi ca inainte.