Eticheta

Ziua bună, dragi cititori!

Un tăietor de lemne nu mai găsea toporul preferat. Umblase prin toată casa, scotocise cam peste tot. Nimic de făcut. Toporul dispăruse. A început să creadă că cineva i-l furase.

Stăpânit de acest gând, s-a dus la fereastră. Tocmai în acel moment trecea fiul vecinului casei sale.

• Are exact mersul unui hoț de topor! s-a gândit tăietorul de lemne. Și are chiar și ochii de hoț de topor…Și chiar și părul de hoț de topor!

După câteva zile, tăietorul de lemne și-a regăsit toporul preferat sub canapea, sub care îl aruncase într-o seară întorcându-se de la muncă. Fericit că l-a găsit, s-a așezat la fereastră. Tocmai în acel moment trecea fiul vecinului casei sale.

• De fapt, nu are mersul unui hoț de topor! s-a gândit tăietorul de lemne. Ba chiar are ochii unui băiat de treabă…la fel și părul!

Dragilor, astăzi există etichete de orice fel, trăim din etichete aplicate pe pantaloni, pe cămăși, pe pantofi și chiar pe frunte. Atribuim cu multă superficialitate etichete.

Privim lumea ca pe un fel de mic teatru și dăm fiecăruia un rol de recitat. Ceea ce decide dacă unul trebuie să fie călăul sau victima este, de multe ori, culoarea cravatei.

Mântuitorul a spus: ”Nu judecați, ca să nu fiți judecați, deoarece cu judecata cu care judecați veți fi judecați și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vouă. De ce, așadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?” (Matei 7,1-3)

Este posibil ca unii dintre noi, care părem oameni foarte de treabă, de fapt să fi folosit atât de puțin din caracteristicile ereditare bune și din educația bună primită încât suntem, în realitate, mai răi decât îi etichetăm pe oamenii înrăiți.

Vă invit să reflectăm împreună!

(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)