Ziua bună, dragi cititori!
Era odată un înțelept care a văzut cum se îneacă un scorpion. S-a hotărât să scoată animăluțul din apă, dar când a făcut-o, scorpionul l-a înțepat. De durere l-a scăpat, iar animăluțul s-a înecat din nou… Atunci a încercat iar să îl scoată din apă și din nou l-a înțepat. Scena s-a repetat de câteva ori: îl scotea din apă, era înțepat și îl scăpa.
Cineva care îl urmărea cu privirea, i-a zis: ”Cât este de încăpățânat! Nu înțelege că de fiecare dată când îl va scoate din apă îl va înțepa?”. Atunci înțeleptul i-a răspuns: ”Prin natura sa, scorpionul înțeapă…, dar acest lucru nu va schimba natura mea, aceea de a ajuta”.
Dragilor, așa după cum toate corpurile sunt guvernate de legea gravitației și după cum toate organismele sunt guvernate de legi biologice, tot așa, omul este guvernat de legea naturii umane, sau legea morală, care este așezată în interiorul său de către Dumnezeu. Gravitația nu o putem încălca, legile biologice nu le putem suprima, însa a alege binele sau răul este o libertate pe care am primit-o de Sus.
Viața este o colecție de alegeri, mai bune sau mai puțin bune, iar pentru fiecare alegere există un preț sau o sumă de daruri.
Perseverența în bine este esențială pentru noi și pentru lume. Noi suntem mereu într-o cursă pentru viață și trebuie ”să alergăm cu stăruință până trecem linia de sosire” (Evrei, 12:1).
Potrivit lexicografilor, a fi perseverent înseamnă a rămâne ferm pe poziție, a rezista, a nu fugi. Scriitorul William Barclay spunea că ”perseverența este dispoziția care poate suporta lucrurile, nu doar cu resemnare, ci cu o speranță arzătoare… Ea este calitatea care îl ține pe om în picioare, cu fața la vânt. Este virtutea care poate transforma cea mai mare încercare în glorie, deoarece, dincolo de durere, ea vede obiectivul”.
Perseverența în bine trebuie să privească dincolo de durerea prezentă, la obiectiv, la darul eternității promis de Christos, altminteri sensul ei este unul limitat, evanescent. Pentru a persevera în bine, trebuie să nu pierdem niciodată din vedere speranța pe care o avem și visurile bune pe care Dumnezeu ni le-a sădit în inimă. Să nu ne concentrăm asupra crizei de moment, ci asupra rezultatului final și să dăm răspunsurile corecte. Ceea ce par a fi amare încercări sunt adeseori binecuvântări deghizate.
Vă invit să reflectăm împreună!