Redacția
O recolta buna e intotdeauna intemeiata pe munca si pricepere. Daca anul 2011 a fost unul de exceptie pentru romani, meritele s-au dovedit a fi apartinut nu sforarilor de profesie, ci, lucru demonstrat, Celui de Sus. In vestul Europei, dar si la marii latifundiari ai lumii, insuccesul bate cu mult, prin plinatatea hambarelor bruma de recolta pe are o culegem noi in anii foarte buni. Fiindca, dupa zicala strabuna, cand bunul Dumnezeu le da ei stiu singuri mai apoi sa-si bage si in straita. Si cerul se dovedeste generos la ei fiindca pe pamant fuctioneaza politici fecundate de aurul cenusiu al unor oameni aplecati vartos spre uneltele lor. Pe noi, de prin 2007 criza ne macina. Si in loc sa ambitioneze, sa accelereze adrenalina din noi in cautarea unor dezlegari rapide a numeroaselor noduri gordiene n-a facut decat sa ne devina aliat in a demonstra cum ca de ce nu se poate si altceva. A intoarce mereu spatele unor realitati strigatoare la cer, cum se zice, inseamna de fapt, a repeta la nesfarsit povestea cu drobul de sare, cu criza adica. Anularea prin masuri spoliatoare a politicii „de consum” a facut iata ca si cel mai imbelsugat an din ultimii zece, sa fie pentru fermierii romani , in fapt, un an obisnuit. Fiindca recolta, cata a fost a trecut in nefiinta succeselor neomologate, s-a valorificat anevoie, s-a risipit fara urma de regret. Nu suntem pregatiti pentru rigorile lumii moderne contemporane si cel mai insemnat val potrivnic poate rasturna ca pe o coaja de nuca corabia supravietuirii. Bugetul 2012 arunca iarasi agricultura in bezna neputintei financiare. Oare cat mai tine agonia acestei lumi? Si mai ales cine va reusi sa dezorganizeze haosul?
