Ziua bună, dragi cititori!

Un om se simțea mereu apăsat de greutățile vieții și s-a plâns unui renumit maestru spiritual:

  • Nu mai știu ce să fac! Această viață este insuportabilă.

Maestrul a luat o mână de cenușă și a lăsat-o să cadă într-un pahar plin cu apă de băut, pe care îl avea pe masă, spunând:

  • Acestea sunt suferințele tale.

Toată apa din pahar s-a tulburat și s-a murdărit. Maestrul a aruncat-o. Apoi a luat o altă mână de cenușă, la fel cu cea dinainte, i-a arătat-o omului, apoi s-a dus la fereastră și a aruncat-o în mare.

Cenușa s-a împrăștiat într-o clipă și marea a rămas exact cum era mai înainte.

  • Vezi? A explicat maestrul. În fiecare zi trebuie să decizi dacă ești un pahar cu apă sau marea.

Dragilor, atunci când știința, chemată să-l lumineze pe om și să-l ajute să se apropie de valoarea universală de adevar, îi rătăcește mințile cu ideologii absurde, nefirești și de multe ori abuzive față de demnitatea umană, nu trebuie să ne mai mire că omul înțelege tot mai puține lucruri despre lumea aceasta și că existența devine pentru el suferință, neliniște și confuzie.

Nu inventând noi doctrine iluzorii, politice sau economice, omul va reuși să-și găsească fericirea și siguranța, ci privind în trecut și ridicându-și ochii minții spre Cer. Doar oceanul ceresc, acest câmp al cercetărilor astrofizice și al revelațiilor teologice ne poate oferi explicația și împlinirea.

Vă invit la reflecție!

(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)