Prea prinsi intre problemele iernii si cele ale traiului cotidian, am impresia ca am expediat cam repede rezultatele recensamantului populatiei. Sa pierzi peste doua milioane si jumatate de locuitori intr-un singur deceniu nu este la indemana oricui. Aritmetic inseamna 260.000 de oameni pe an. Scaderea populatiei are extrem de multe implicatii, in absolut toate sectoarele, de la agricultura pana la turism si industrie. Desigur ne confruntam cu o scadere a natalitatii, apoi mai exista si plecarea oamenilor la munca peste hotare. Satele noastre se depopuleaza pe zi ce trece. Incotro ne indreptam? Pastrand un astfel de ritm, sa recunoastem destul de ingrijorator ca nu ne indreptam spre un drum bun, noi, romanii, ca natie. Cine isi doreste sa locuiasca ,cine stie peste cati ani, intr-o Romanie cu sate pustii? Cu instabilitatea economica din prezent, nu se arata, din pacate, un viitor optimist. Se cade sa punem o intrebare, tocmai pentru a invata din greselile trecutului:Cei ce gandesc strategia tarii si apoi o aplica, ce au de spus in aceasta privinta, cum motiveaza ei scaderea drastica a populatiei tarii? Ce avem astazi? O datorie de 100 de miliarde de euro, 19 milioane de locuitori si 4,2 milioane de locuri de munca. Ce au facut toti cei care au condus Romania in ultimii 22 de ani, indiferent de culoarea politica? Au transformat-o intr-o tara din care, iata, oamenii fug sa-si castige painea in alta parte.Ce au vrut sa faca cu Romania? Desi avem capacitatea sa hranim 80 de milioane de oameni, noi nu reusim sa producem mancare nici pentru 19 milioane. Dar, de multe ori si putinul pe care il producem este aproape prohibitiv pentru romanul de rand. Dupa 22 de ani suntem mai putini, mai saraci, mai desnadajduiti. Din pacate doar asta putem spune ca este singura mareata realizare a celor ce s-au perindat pe la conducerea tarii din 1989 si pana in zilele noastre.