Dragi cititori, un înțelept spunea că stilul și grația nu sunt prezente la aceia care nu au învățat lecția perseverenței, iar un altul spunea că, dacă nu perseverăm în bine în fiecare zi, dăm înapoi, din punct de vedere moral și spiritual. Știm că edificiile sănătoase se construiesc cu greu, dar și că pot fi dărâmate cu ușurință, de multe ori, chiar și printr-un ”neînsemnat” compromis.
Un exemplu de perseverență eroică o întâlnim în viața Sfântului Teodor Sicheotul, cel pe care-l găsim astăzi în rândurile nepieitoare ale calendarelor bizantine.
Teodor s-a născut în jurul anului 530 în satul Sicheon din Galatia. Încă de la naștere, el a avut o relație plină de animație cu Dumnezeu, cu sfinții și cu realitățile cerești. Teodor s-a dedicat vieții austere din fragedă tinerețe, fiind vrăjit de dorul purității morale și dornic după cucerirea culmilor spirituale cât mai înalte. Dar știm, din viețile sfinților, că atunci când vrei să te apropii de Dumnezeu, trebuie să devii tot mai ”mic”, mai umil și mai simplu, să-ți slăbești eu-ul, pentru ca interiorul tău să poată fi locuit cu adevărat de har divin.
Teodor și-a petrecut o mare parte din viața sa prin peșteri și locuri care să-i atenueze dependențele materiale, dar care să-i sporească bogăția lăuntrică și să-l ajute să vadă cu claritate scopul vieții sale pe pământ. Devenind cunoscut pentru sporirea sa sufletească și pentru darul de a face minuni și de a vindeca oameni, Teodor a fost numit episcop al Anastasiopolei. Chiar dacă el nu și-a dorit această demnitate, la insistențele clerului și ale poporului, Teodor a acceptat, împlinindu-și cu mult zel datoriile pe care le avea.
La finalul vieții s-a întors în pustnicie, singurătatea rămânându-i cea mai dragă perlă, în leagănul căreia se simțea cel mai aproape de Dumnezeu.
Dragilor, perseverența eroică a sfântului Teodor i-au pecetluit demnitatea și l-au aureolat pe supereroul chemat la Cer să-și primească răsplata. Câtă nevoie este astăzi de tineri care să ”zboare” din cotidianul secularizat și să lupte pentru păstrarea frumuseții juvenile, practicând cu eroism virtuțile, virtuți atât de puțin promovate în moda timpurilor, dar adevărații eroi nu se resemnează, ci se avântă!