Anul acesta, „Ziua indragostitilor” a picat in Europa exact in mijlocul iernii dezlantuite care s-a pogorat cu furie asupra indragostitilor, dar si asupra celor mai putin cuprinsi de fiorul iubirii. Adevarul e ca unei persoane flamande si infrigurate, cum am vazut multe de altfel prin Zalau, nu prea-i arde de declaratii de dragoste si poezii, chiar daca a fost 14 februarie. Cred ca nu le-a picat prea bine comerciantilor postati la Astralis si pe bulevard, langa Zahana, care in fiecare an aduc pe piata o gramada de kitsch-uri de prost gust si o multime de alte produse specifice acestei pseudo-sarbatori americane, cand au vazut ca prea putina lume se opreste la taraba improvizata, iar profiturile n-au fost nici pe departe la nivelul asteptarilor. Americanii, zice-se, au inventat aceasta sarbatoare de polistiren a iubirii doar pentru a face bani intr-un sezon care, de obicei, e mort, majoritatea oamenilor cheltuindu-si banii de sarbatori. Dar asa, sub numele iubaretului Valentin, s-a creat un context, cum altcumva decat cinic, in care, obligati de un santaj emotional in masa, iubiteii de ambele sexe si de pretutindeni duc fara mare abnegatie mana la portofel ca sa ii mai cumpere un cadou persoanei iubite. Pai cum sa nu-i iei prietenei tale de „Ziua indragostitilor” un mic cadou? Se poate asa ceva? Despre cei singuri nici nu mai vreau sa vorbesc, pentru ca fiecare dintre acestia s-a simtit mult mai singur pe 14 februa-rie, cu toate ca aceasta zi nu este cu nimic mai speciala decat altele de peste an. Oricare zi a anului pe care o petreceti alaturi de persoana iubita este cea mai frumoasa sarbatoare a inimii unui om indragostit. Daca toata lumea ar intelege asta…