Dragi cititori, filosoful Plotin spunea că omul devine ceea ce contemplă. În procesul de educare al conștiinței noastre, să ne lăsăm și astăzi înconjurați și șlefuiți de o altă viață eroică și anume cea a Sfântului Eupsihie, cel care este omagiat astăzi în calendarele bizantine.

El s-a născut într-o familie de nobili creștini și a fost crescut de mic într-o ambianță morală creștină, în care iubirea față de Dumnezeu și de semeni era firească și centrală. În timpul domniei lui Iulian Apostatul, pe când călăuzitorul Bisericii din Cezareea era Sfântul Vasile cel Mare, Eupsihie avea să se căsătorească cu o tânără nobilă, dar, chiar  în timpul  cununiei, un cortegiu format din păgâni ce  aduceau jertfe zeiței Fortuna a trecut prin apropiere. Eupsihie, împreună cu alți creștini care erau de față, au intrat în templul către care se îndrepta cortegiul, unde au dărâmat statuile, aducând mari pagube templului.

Împăratul Iulian, auzind de acest eveniment, a ordonat ca vinovații să fie decapitați, mulți creștini să fie recrutați în armată si toți creștinii să plătească tributuri exorbitante față de împărăție. De asemena, acesta a mai dispus reconstruirea imediată a templului pe cheltuiala tuturor creștinilor. Eupsihie, fiind prins de persecutori, a fost mai întâi legat de un copac și torturat cu ferocitate, iar mai târziu decapitat. Moartea lui s-a petrecut în anul 362.

Dragilor, singura pedagogie care îl face pe om mai asumat, mai responsabil și mai integru este trăirea comuniunii cu Dumnezeu. Pentru ca adevărul credinței în Christos să dăinuie peste generații, Eupsihie și-a sacrificat viața și prestigiul, iar pentru asta îi suntem profund recunoscători. Fidelitatea față de principii și lipsa compromisurilor este un lucru tot mai rar astăzi…să învățăm de la sfântul Eupsihie aceste calități fără seamăn!