”Bea din apa maestrului Vincenţiu!” – se spune în Spania, când vrei să recomanzi cuiva tăcerea. Expresia se referă la un sfat înţelept şi neobişnuit dat de Sfântul Vincenţiu unei femei care îl rugase să o înveţe ce să facă pentru a-l linişti pe soţul ei, un om brutal şi foarte certăreţ. ”Ia această sticluţă cu apă – îi răspunse sfântul – şi când soţul se întoarce de la lucru, ia o sorbitură bună şi ţine-o în gură cât de mult vei putea”. Fără echivoc, era singurul mijloc de a o ajuta pe femeie să îşi ţină gura închisă şi astfel să nu mai arunce soţului ei vorbe malițioase.

Această anecdotă aruncă o rază de afecțiune și umor asupra acestui neînduplecat și exigent învățător moral al Spaniei din secolul XIV, Sfântul Vincențiu Ferrer, cel care este omagiat astăzi în calendarul latin.

Vincențiu a fost preot misionar și un neînfricat predicator al moralei creștine. El a străbătut întreaga Europă şi prin predicile sale energice şi însuflețite a pus în mişcare mulţimile de credincioşi, atraşi de un fenomen cu totul neobişnuit: predicatorul cunoştea doar limba madrilenă, dialectul castilian, limba latină şi puţină ebraică învăţată la şcoală; cu toate acestea, era perfect înţeles de credincioşii din diferitele ţări în limba lor de baştină, repetându-se astfel minunea din ziua Rusaliilor.

A murit la 5 aprilie 1419, în timpul unor misiuni în Franța, părăsind o lume atât de frământată sub stăpânirea urii, a lăcomiei și a promiscuității.

Un mare înțelept spunea că trăirea eroului nu este o tresărire lirică naivă, ci o tremurare epică, un freamăt care străbate multe lumi. Eroul este posesorul unei inimi care nu obosește niciodată în muncă. Să căutăm și noi aceste zăcăminte de eroism și, așa cum a făcut Sfântul Vincențiu, să servim cu pasiune legii morale care a fost sădită în fiecare din noi.

Post Views: 499