Dragi cititori, duminica a V-a din Postul Mare este dedicată sfintei Maria Egipteanca, o personalitate remarcabilă a spiritualității secolului IV.

Ea s-a născut în Egipt, iar la vârsta de 12 ani și-a părăsit părinții și a plecat spre Alexandria, unde, timp de 12 ani, a dus o viață promiscuă și decadentă. La vârsta de 29 de ani a părăsit Alexandria și a ajuns la Ierusalim, unde a trăit experiența vieții sale care i-a provocat o schimbare totală de mentalitate.

S-a întâmplat în preajma Bisericii Sfântului Mormânt, când, dorind să intre în interior, a simțit o putere nevăzută care a oprit-o și nu a lăsat-o să treacă mai departe de prag. Încercarea s-a petrecut de mai multe ori, dar fără rezultat. Acesta a fost momentul în care Maria a conștientizat că starea sa interioară degradată și modul ei de existență o făceau nevrednică de a intra în acel locaș.

În acea clipă s-a produs o căință profundă în inima ei și, după ce s-a rugat Fecioarei Maria, a reușit să se închine Sfintei Cruci și a luat decizia să-și trăiască restul vieții în pustia Iordanului. Maria a petrecut în pustiu 47 de ani, până la moartea ei, în anul 431, în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr. Taina vieții sale a fost descoperită părintelui Zosima, care a împărtășit-o cu Sfintele Taine înainte de moarte, iar după un timp s-a întors și a îngropat-o.

Dragi cititori, ultima șansă pentru cel ce s-a pierdut pe sine este reînceputul. Forța regretului sincer și a sentimentului vinovăției, puțin cunoscută de lumea aceasta, poate preschimba totul, într-un timp foarte scurt, propulsându-ne din adâncul prăpastiei până la cele mai înalte culmi morale. Diferența dintre un păcătos și un sfânt este o lacrimă de căință.

Viața Mariei Egipteanca să ne fie impuls pe calea convertirii!