Dragi cititori, spiritul mundan, în lipsă de hrană spirituală, ajunge să fie atrofiat. Astăzi calendarul bizantin ni-l portretizează pe sfântul Ilarion cel Nou și ne reliefează urmările supranaturale și prodigioase ale unei vieți de post și rugăciune.

Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, a trăit în timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820). El a mers pe calea călugăriei încă din tinerețe, de la vârsta de numai 20 de ani, purtându-și crucea și urmând lui Christos Cel răstignit, subordonându-și cu profundă determinare pasiunile fizice. El a petrecut mulți ani ca pustnic, iar pentru a-și desăvârși virtuțile a trăit timp de mai mulți ani într-o chilie, îndeletnicindu-se cu rugăciunea și studierea Scripturii.

Viața sa sfântă a fost gratificată de Dumnezeu, iar Ilarion a primit în dar capacitatea de a face miracole, astfel, el a vindecat atât fizic cât și sufletește mulți bolnavi. Desăvârșitul sihastru strălucea ca un soare printre oameni, remarcându-se prin caracterul blând, cumpănit și înțelept. A murit în perioada persecuției iconoclaste, apărând până la ultima suflare icoana Mântuitorului.

Ilarion ne-a lăsat moștenire o bogată antologie de lucrări spirituale și îndrumări morale pentru toți cei care doresc să facă o experiență vie de credință. Lupta pentru șlefuirea caracterului a făcut din Ilarion un atlet al virtuților, a cărui viață merită așezată pe soclurile conștiințelor.

Crucea lui Christos a fost pentru el pansament, refugiu, tărie și scară spre Paradis. Inspirați de aceste perspective și convingeri, să reflectăm împreună asupra valorii și a semnificației crucii Mântuitorului.

Post Views: 639