Sabin Egipteanul ilustrează perfect modelul omului care a devenit sfânt datorită statorniciei sale cu privire la convingerile creștine, în ciuda tuturor greutăților și probelor la care ideologiile vremurilor în care a trăit l-au supus. El este sărbătorit astăzi în calenadrul latin, în timp ce în calendarele bizantine îl întâlnim la data de 16 martie.

Sfântul Sabin a trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305) și era originar din orașul Hemopolis, din Egipt. El a fost un om înstărit și conducătorul orașului din care provenea, fiind cunoscut pentru mărinimia și integritatea caracterului.

Din cauza persecuţiilor împotriva creştinilor, Sabin a fost nevoit să își lase casa, bogăția și prietenii și să se retragă în munţi împreună cu alţi creştini, unde au învățat să trăiască în simplitate și sacrificiu. Având sufletul generos și condus de virtutea milosteniei, Sabin obișnuia să-i consoleze pe cei nevoiași și să le ofere ajutor material, pe cât putea. Din păcate însă, analog cu scena în care Iuda îl trădează pe Mântuitor pentru o punguță de bani, chiar unul dintre cerșetorii pe care Sabin i-a ajutat, l-a trădat adoratorilor de idoli, dezvăluindu-i refugiul.

Sabin a fost dus înaintea infamului tribunal împreună cu alţi şase creştini. Pentru că a refuzat cu vehemență să renunțe la credința în Christos, a fost străpuns cu unghii de fier, ars şi apoi înecat într-un râu, luând în acest fel cununa solemnă a martiriului.

Dragi cititori, un înțelept se ruga astfel: ”Doamne, dăruiește-mi să nu aștept moartea pentru a muri…”. Cu siguranță Sabin, în pustietate, deprinzându-se cu sacrificiul și efortul, forme eroice de moarte a sinelui, și-a preschimbat durerea în instrumente de viață, pregătindu-și, în acest fel, moartea propriu-zisă. Aceasta înseamnă de fapt desăvârșirea caracterului: să trăiești în fiecare zi ca și cum ar fi ultima, fără să fii amorțit sau tulburat, având certitudinea luminoasă și concretă a promisiunilor cerești.

Fie ca exemplul sfântului Sabin să fie o preîntâmpinare pentru noi, în itinerarul vieții.