Asemeni unui glas care cheamă la trezire și orientare, calendarul bizantin ne propune astăzi ca model și indicator de drum pe sfânta Evdochia.

Evdochia era originară din cetatea Heliopolis, din provincia Liban (Frigia), și a trăit în timpul împăratului Traian. O bună parte a vieții și-a petrecut-o în depravare, agonisind o avere considerabilă. Schimbarea sa lăuntrică s-a petrecut printr-un mijloc minunat, stând de vorbă cu monahul Gherman. În urma convorbirilor cu acesta, Evdochia a primit botezul creștin, și-a împărțit toată averea săracilor, după care s-a călugărit.

În mănăstire, Evdochia s-a remarcat prin spiritul ascetic de o exigență eroică, prin viața de meditație și rugăciune și prin practicarea vitejească a virtuților. Remarcându-i-se trăirile deosebite, Evdochiei i s-a atribuit autoritatea morală de a fi stareță a mănăstirii, în timp ce Dumnezeu a gratificat-o cu darul de a face minuni.

În perioada persecuțiilor împotriva creștinilor, din vremea lui Vincențiu, conducătorul cetății Heliopolis, sfânta Evdochia, după ce a fost supusă mai multor torturi, a primit martiriul prin tăierea capului.

Dragi cititori, omul recent, aflat într-un continuu regres al virtuții, fuge de adevăr și lumină și ajunge să se împotmolească tot mai mult în mlaștina viciilor. De ce suferă omul? Pentru că este liber. Și de ce mai suferă omul? Pentru că este dublu. El are două naturi: una bună și una rea. Noi avem posibilitatea să fim imagini biblice sau figuri teribile. Viciile și excesele noastre de zi cu zi sunt consecințele nefaste ale alegerilor greșite pe care le luăm. Noi ne angrenăm zilnic într-o joacă dintre bine și rău, dintre eroismul spiritual și goliciunea dulce a păcatului.

Natura umană este complexă și contradictorie până la irațional, de aceea formulele matematice și medicația exterioară îi sunt nepotrivite. Să învățăm de la sfânta Evdochia cum să învingem manifestările răului depuse în rădăcinile firii noastre și cum să ne deprindem cu virtuțile.

Post Views: 492