Mai marii zilei din statele cu o agricultura dezvoltata, precum si ministrii de resort au inteles ca nu-i poti trata pe cei ce scormonesc tarana, pe cei ce produc recoltele cu indiferenta, deoarece orice nemultumire a acestora produce efecte in lant. Este exact ceea ce n-a inteles, presedintele Basescu, premierul Boc, ministrul Tabara, atunci cand au redus fondurile pentru agricultura pe anul 2012, orbiti de aroganta. Chiar daca anul trecut a fost unul foarte bun, se vede de la distanta ca obiectivele fundamentale ale sectorului agricol au fost lasate pe plan secund. Produsele romanesti pierd in fata concurentei si nu suntem in stare sa ne castigam piata autohtona a produselor agroalimentare si mai ales nu suntem capabili sa ne asiguram securitatea alimentara si cea energetica, Despre rolul important al agro-mediului in dezvoltarea rurala nu mai discuta nimeni de multa vreme. Daca totusi cineva isi aminteste de aceasta latura discutiile sunt sporadnice. Gestionarea durabila a terenurilor agricole a ajuns pe mana samsarilor de terenuri si nu pe mana reprezentantilor institutiilor publice. In aceasta perioada se desfasoara Targul de agricultura de la Berlin, la care Romania este coorganizatoare. Multi fermieri se plang ca ministrul agriculturii a invitat participantii la acest eveniment dupa spranceana, uitand de faptul ca unul dintre obiectivele politicii agricole este acela de a intari rolul economic al organizatiilor profesionale. Structura proprietatii funciare, mai ineficienta decat acum doua secole, absenta institutiilor de consultanta si consiliere, abundenta institutiilor de control nu dau nici o speranta tinerilor din spatiul rural. Imbatranirea satelor, migratia tinerilor, absenta invatamantului agricol, abandonul terenurilor, degradarea solurilor, lipsa locurilor de munca, saracia, incapacitatea de a utiliza integral resursele naturale sunt suficiente argumente care demonstreaza ca satul romanesc, asa cum este astazi, nu are viitor.