Chiar daca sumele pentru politisti si jandarmi, restante la normele de hrana si echipament, nu sunt foarte mari, totusi se platesc cu prioritate. E dreptul lor si nu contesta nimeni ca trebuie sa li se acorde aceste restante care vin inca din 2010, iar situatia este oarecum ilara, calculand ca ei primesc cam un leu pe zi. Insa, mai sunt bugetari care inca nu si-au primit drepturile salariale restante si pentru care se dau ordonante de urgenta de amanare a platii. Iar cel mai bun exemplu este situatia profesorilor care au primit prin instanta dreptul de -asi cere maririle de salarii votate de parlament in mandatul anterior. De ce se amana unele plati, iar altor bugetari li se acorda? Intr-un stat in care „nimeni nu e mai presus de lege”, aplicarea principiilor democratice se refera nu la egalitarism, ci la tratament egal din partea puterilor care-l fac sa functioneze. Cu toate acestea, unii par sa primeasca cu prioritate banii cuveniti, in vreme ce altii – medici, profesori – sunt abandonati pe altarul sacrificiului bugetar. Avem aici de-a face cu bugetari de mana a doua? Sau de un cult al uniformei care trebuie respectata mai mult decat cei care nu marsaluiesc pe strada? Cand e vorba de bani, baierele pungii bugetare se deschid larg in fata unora, dar se inchid definitiv cand e vorba de cei care formeaza copiii ca cetateni sau care salveaza vieti. Pana la urma este si o chestiune de optica – iar realitatea de azi ne duce cu gandul la ce fel de stat se construieste. Paznicii si pastratorii ordinii statale sunt recompensati, in vreme ce educatorii si tamaduitorii cetateanului sunt dati la o parte.