Ioana Deac
Sfântul Trifon este cunoscut în credința populară ca cel ce păzește livezile de omizi și lăcuste, iar pe oameni, de nebunie. El este amintit în calendarul ortodox și greco-catolic în fiecare an la data de 1 februarie.
Trifon s-a născut în satul Lampsac, din provincia Frigia, la sfârșitul secolului al III-lea, regiune care astăzi aparține Turciei. Încă din copilărie, Trifon a fost înzestrat cu carisme deosebite, printre care și harul vindecării bolnavilor.
În vremea împăratului Deciu, care a fost un mare persecutor al creștinilor, Trifon a fost prins și supus la mai multe torturi: a fost bătut cu ferocitate, ars, după care i s-au bătut cuie în tălpi și a fost purtat desculț prin oraș, pe vreme de iarnă. Toate acestea Trifon le-a suportat cu o supranaturală răbdare.
Pentru că a refuzat să aducă omagiu zeilor, a fost condamnat la tăierea capului cu sabia, dar s-a rugat la Dumnezeu să moară înaintea decapitării, astfel, când torționarul a ridicat sabia, sfântul își dăduse deja sufletul.
Moaștele sfântului Trifon au fost duse în Lampsac, satul său natal, după care au fost mutate la Constantinopol și apoi la Roma.
”Dacă vrei să știi cât prețuiește un om, supune-l încercării, dacă nu are rezonanța jertfei, a biruirii de sine, oricare ar fi purpura ce-l înveșmântă, întoarce-ți fața și treci, nu este om”, scria jurnalistul francez Henri Lacordaire. Dragi cititori, oamenii de caracter și greutate morală ies la iveală atunci când sunt în mijlocul intemperiilor. Biserica ne zugrăvește astăzi viața acestui sfânt, un tablou cu fascinante întâmplări eroice, care ne demonstrează, din nou, că un ideal măreț, sădit într-o inimă incandescentă, schimbă lumi și face minuni peste veacuri.
Redacția
