Cel pe care Victor Hugo îl descria ca fiind un om de excepție, Ioan Bosco, ”părintele și învățătorul tineretului”, așa cum a fost denumit, a fost un preot și educator romano-catolic italian care a folosit metode educative bazate pe dragoste în loc de metodele punitive.

Urmând principiul ”binele nu poate fi apreciat dacă nu este cunoscut”, Ioan a fondat mai multe oratorii, asociații, congregații și școli profesionale în Torino, spații unde tinerii săraci și marginalizați se puteau bucura de o familie, de un loc unde să stea, de posibilitatea de a învăța o meserie și de a deveni cetățeni onești și buni creștini.  

Pentru tineri, Ioan și-a sacrificat și acei puțini bani de care dispunea, timpul său, ingeniozitatea pe care o avea din belșug și sănătatea. Vizita tinerii din închisori, oferindu-și prietenia și sfatul, realizând că mulți erau acolo din cauza abandonului social. ”Culegea” de pe străzi tineri care erau ai nimănui, oferindu-le hrană și adăpost. În paralel, Ioan și-a dedicat tot timpul său liber, mai ales orele nopții, pentru a scrie și a divulga fascicule și opuscule pentru instrucția creștină a poporului. El a fost un om de caritate foarte activ, însă și un mistic dintre cei mai mari.

Un vis pe care l-a avut la 9 ani i-a definit toată traiectoria vieții: “Fii umil, puternic și viguros!” i-a spus o doamnă ce strălucea ca soarele, ”iar ceea ce vezi că se întâmplă acestor lupi care se transformă în miei, tu o vei face pentru fiii mei…vei înțelege totul la timpul potrivit…”.

Ioan Bosco a format generații întregi de sfinți, prin cântec, joacă și rugăciune readucând tinerii la iubirea lui Dumnezeu, la conștientizarea realității morții, a judecății lui Dumnezeu, la necesitatea de a se ruga, de a fugi de păcate și de ocaziile care duc la păcat și la nevoia de a se apropia frecvent de Tainele Bisericii, Spovedania și Împărtășania.

“Spuneți tinerilor că îi aștept în Paradis…”, a fost ultimul mesaj pe care l-a lăsat pentru lume, la data de 31 ianuarie, când și-a dat ultima suflare.

Opera sa s-a extins în întreaga lume în serviciul celor tineri, a celor săraci și suferinzi, cu școli de orice fel și grad, instituții tehnice și profesionale, spitale, dispensare, oratorii și parohii.

Dragi părinți și dragă cetate, este vital să conștientizam că noi suntem într-o continuă misiune de salvare cu tinerii și copiii noștri. Pe vremuri, în lumea satului, întreaga comunitate era responsabilă pentru educarea unui copil – aceeași responsabilitate ar trebui să o avem și noi astăzi, în mediul în care trăim.

Să înțelegem, să încurajăm și să ne ajutăm tinerii, înainte să-i culpabilizăm, dar să ne străduim din toate puterile să le insuflăm un sistem de valori concret și autentic, construind punți de legătură și alcătuind neîncetat stratageme pentru a-i atrage la bine, adevăr și frumos. Să înțelegem din nou că zadarnic vorbim despre proiecte de dezvoltare, despre educație, cultură și despre rolul părinților, dacă omitem originea și identitatea umană și dacă educația pe care o oferim nu este integrală: trup, minte, suflet.

Privind la exemplul pedagogic al lui Ioan Bosco și la efectele abundente și extraordinare ale activității sale, să ne lăsăm convinși și inspirați de tehnicile sale instructive și de valorile morale și sufletești care i-au servit drept vectori generatori, dându-i mereu impulsul de a înainta.

Post Views: 449