Sfântul Macarie Egipteanul, ”tânărul bătrân”

Sfântul Macarie Egipteanul, sau Macarie cel Mare, este cinstit astăzi în calendarul ortodox și greco-catolic. El a fost un călugăr și pustic copt, care a trăit în secolul III. Macarie este considerat sfânt atât în ritul bizantin cât și în cel latin, în timp ce bisericile metodiste îl consideră un om desăvârșit pentru că a scris despre perfecțiunea creștină.

Macarie s-a născut în Egiptul de Jos, în familia unui preot creștin. Înainte de alegerea căii ascetice, Macarie și-a câștigat existența făcând contrabandă cu salpetru în vecinătatea Nitriei, activitate care l-a învățat cum să supraviețuiască și să călătorească prin pustietățile din acea zonă.

Tradiția creștină susține că Macarie a fost cunoscut încă din tinerețe pentru înțelepciunea sa, rudele și prietenii supranumindu-l ”tânărul bătrân”, adică ”tânărul care avea înțelepciunea bătrânilor”.

După moartea timpurie a soției și a părinților, Macarie și-a împărțit întreaga avuție săracilor și a părăsit satul natal pentru a deveni monah. A găsit un bătrân cu experiență care locuia în deșert și care i-a devenit mentor, îndrumându-l în deprinderea stării de veghe, a postului și a rugăciunii și care l-a învățat meșteșugul confecționării coșurilor.

A trăit o vreme într-o colibă, urmând o asceză severă, timp în care a trecut prin multe încercări și calomnii din partea sătenilor, dar pe care le-a primit în spirit de pace și compasiune. Ulterior s-a refugiat în deșert, unde a trăit mulți ani mâncând numai legume și ierburi crude. Faima sfințeniei sale a tras mulți călugări, în jurul său formându-se o comunitate de tip semieremitic. Macarie a condus această comunitate monahală pentru tot restul vieții sale. A dobândit, potrivit mărturiilor, daruri spirituale înalte: vindecarea bolnavilor, alungarea demonilor și clarviziunea. Tradiția îi atribuie unele scrieri ascetice și mistice foarte importante, printre care cunoscutele „Omilii duhovnicești”.

Macarie a murit în 391, la vârsta de 90 de ani, înconjurat de ucenici. Trupul lui se află astăzi în Egipt, în pustiul Sket, în Mănăstrirea Sfântul Macarie cel Mare.

Dragi cititori, observăm cât de necesar era pentru fiecare sfânt să aibă un mentor, un model spiritual la care să se raporteze. Ascultarea duhovnicească era esențială pentru sfinți și ar trebui să fie esențială și pentru noi. Acest aspect ar trebui să fie o strategie prioritară în dezvoltarea și formarea caracterului fiecăruia dintre noi.

Astăzi, când avem acces nelimitat la informație religioasă de toate soiurile, mulți dintre noi nu înțelegem importanța capitală a unei îndrumări spirituale. Dar oare câți șoferi au învățat să conducă singuri, fără instructor? Astăzi, mulți ajung să părăsească viața spirituală pentru că interpretează, după opiniile lor, de cele mai multe ori subiective, marile mistere ale vieții și ajung confuzi, disperați și falimentari. În orice domeniu, fie el spiritual sau laic, procesul de învățare se derulează sub îndrumarea unei persoane care a parcurs deja acea cale. Secretul din spatele sfinților, așa cum am văzut și în viața sfântului Macarie, au fost mentorii de excepție.

Sfântul Macarie să ne mijlocească și nouă mentorii de care avem nevoie.