”Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră mințind, din pricina Mea.”(Matei 5, 10-11)

Amintirea lanțurilor sfântului apostol Petru este o zi de sărbătoare care conferă speranță și credință, consolare și sens, tuturor acelora care suferă injust în această lume străpunsă de venalitate și cinism.

Între anii 42-44, după ce regele Agripa I i-a tăiat capul sfântului Iacob al lui Zevedeu, în Ierusalim, acesta l-a prins și l-a aruncat în temniță și pe sfântul Petru. Potrivit mărturiei apostolului Luca, el a fost pus în lanțuri într-o închisoare militară, între alți doi ostași, însă, noaptea, a fost eliberat în chip miraculos de un înger. În timpul în care a fost scos din închisoare, toate lanțurile de fier au căzut de pe apostol. Auzind de toate acestea, niște credincioși s-au strecurat în închisoare să ia lanțurile pentru a le păstra. După ce îngerul l-a ajutat pe Petru să evadeze, apostolul a mers să predice Evanghelia în nenumărate țări.

Mai târziu, prin anul 64, Petru a fost iarăși prins, de această dată el fiind închis într-o temniță din Roma, numită “Carcera Mamertinica” și aflată între Capitoliu și Forumul Roman. Această temniță avea două celule, una superioară, unde era închisoarea Romei, și alta subterană, crezută a fi cea mai veche carceră din Roma, numită “Tullianum”.

Multe dintre lucrurile folosite de sfinți au fost păstrate cu multă pioșenie de credincioși. O parte din aceste obiecte au rămas binefăcătoare de-a lungul anilor, vindecând miraculos pe cei care le atingeau cu credință, risipindu-le infirmitătile și viciile.

În marea basilică “Sfântul Petru în Lanțuri” (San Pietro in Vincoli), din Roma, se păstrează presupusele lanțuri cu care apostolul Petru a fost legat în închisoarea din Ierusalim, precum și lanțurile cu care acesta a fost înlănțuit în “Carcera Mamertinica”. Lanțurile din “Carcera Mamertinica” ar fi fost descoperite la începutul secolului al II-lea, de către temnicerul roman Quirinus de Neus.

Dragi cititori, la o primă vedere, fericirile pe care le propune Mântuitorul nostru Iisus Christos par rupte de realitatea în care noi trăim și pe care noi o cunoaștem și înțelegem. Dar, odată cu schimbarea perspectivelor telurice, aceste fericiri devin bucurii ale sensului deplin și cele mai bune resorturi spirituale în care omul de astăzi se poate adăposti. Pentru a le putea accepta și împlini în viața noastră este nevoie ca lanțurile erorilor, ale ignoranței și ale egocentrismului să se frângă, iar omul să faca loc marilor începuturi. Înghițită de aceste rațiuni divine, suferința va deveni, paradoxal, sursă de bucurie.