Acum, la trecerea in noul an, incerc sa conturez cat de cat un scenariu pentru viitorul agriculturii si al satului romanesc in ansamblul sau. Anul care s-a scurs a fost un an bun lasat de Dumnezeu si am avut belsug de roade. Ma gandesc la cate s-ar putea face pentru cei peste 50 la suta din populatia tarii care ocupa aceste spatii. Apoi incerc sa construiesc o punte, desigur imaginara, intre cei ce spera intr-o viata mai buna, fara grija zilei de maine, si politicieni. Intre cei ce scormonesc tarana si alte institutii ale statului care ar trebui sa gaseasca solutii pentru a canaliza agricultura pe un fagas normal. Acum, mai mult ca oricand, acum cand am vazut ca agricultura poate sa salte PIB-ul, ea trebuie sa scape de birocratie, de regulamente aiurea aplicate si sa beneficieze din plin de sustinere financiara. Numai ca avem cele mai mici subventii dintre statele europene, iar bugetul pe anul in curs a fost ciuntit cu un miliard de lei. Ar fi nevoie de strategii pe termen mediu si lung si nu de actiuni pompieristice care nu rezolva problemele reale. Orice leu investit eficient in agricultura ar reprezenta un pas inainte pentru dezvoltarea economica a tarii iar potentialul agricol pe care-l detinem ar putea indulci cat de cat efectele crizei. E timpul sa actionam ferm pentru absorbtia fondurilor europene si dirijarea lor nu in functie de criterii politice ci pentru a valorifica la maxim potentialul de care dispunem. In lipsa unui ajutor concret pentru agricultori si mai ales pentru micii producatori riscam sa fim striviti de povara importurilor de produse alimentare si de uniformizarea de tip supermarket. E timpul sa ne unim fortele si sa asezam agricultura acolo unde ii este locul pentru ca in contextul global actual cine produce mancare va fi cu mult deasupra celor ce trebuie sa o cumpere. Nadajduim ca asa va fi. Ca noul an va fi bun si la fel de bogat si darnic macar ca cel care a trecut. Sanatate si spor in toate!

Post Views: 67