A trecut Craciunul ca o palma pe la ureche. Si Anul Nou a trecut ca un Regio printr-o halta. A mai ramas din lungul sir al Sarbatorilor de iarna o Boboteaza fara omaturi si un Sfant Ioan care inca se mai balaceste in apele Iordanului. Toata lumea a folosit cuvinte frumoase, incurajatoare, de respect, de prietenie. Chiar daca intre Craciun si Anul Nou guvernul a aprobat masuri, unele de-a dreptul istovitoare, sunt convins ca romanul le va face fata in noul an. Oamenii s-au distrat pe cinste, au etalat exuberanta si au facut o dulce risipa de urari. In acest context nici mie nu-mi vine sa scriu primul text din noul an sub semnul pesimismului, chiar daca acesta ni se potriveste ca o manusa. Optimismul, fie el si protocolar, te face sa simti ca esti parte dintr-o solidaritate sufleteasca si spirituala. Nici nu stiti cat pretuieste o vorba buna, o vorba de recunostinta. Este un fel de dara de lumina a trecerii noastre prin lume. Ce ar fi sa tintim spre desavarsire? Ce-i drept acest pisc e mai greu de atins, dar nu imposibil. Si apoi sa nu aruncam cu noroi peste frumusete si nici sa nu dam cu piciorul ideilor inteligente. Constienti sa fim ca trebuie sa continuam bunele intemeieri ale celor de dinaintea noastra. Hai sa nu ne ascundem dupa conul de umbra: am dovedit de-a lungul vremii ca suntem un neam rezistent si plin de ingeniozitate. Tavalugurile istoriei ne-au aplecat, dar nu ne-au putut frange. Nu-s indemnuri searbade, generate de un patriotism fatarnic. Hai sa ne bucuram cand ploua cu curcubeu peste muntii nostri, sa renuntam la obsesiva lamentatie, sa ne privim in suflet si sa ne dam seama ca mai avem puterea de a ne entuziasma. De sarbatori si oricand.

Post Views: 71