Este de mare folos să ni-i reactualizăm neîncetat în conștiință pe cei care au fost martiri pentru credință, pentru convingeri, pentru idealuri supreme. Doar așa putem spera că eroismul lor ne va îmboldi simțitor și ne vom schimba optica și preocupările.

Astăzi, calendarul bizantin îi așază în lumină pe sfinții Carp, Papil, Agator și Agatonica. Aceștia au trăit în secolul al III-lea, în Asia Mică, în timpul domniei împăratului Deciu (249-251) și al guvernatorului Valeriu, cunoscuți pentru persecuțiile împotriva creștinilor.

Sfântul Carp a fost episcopul Tiatirei, iar sfântul Papil a fost diaconul său. Fiind om învățat, cu har și iubitor de cunoaștere, sfântul Carp a fost numit episcopul Thiatirelor. Sfântul Papil avea studii în domeniul medicinei și obișnuia să vindece pe cei în nevoi în mod gratuit. Agatodor, cel de-al treilea mucenic, era slujitor la Episcopia Thiatirelor, fiind și el un suflet credincios și blând. Când a ajuns la urechile conducerii că sfântul Carp împreună cu diaconul său predică Evanghelia lui Christos și creștinează mulțime de păgâni, s-a ordonat imediat arestarea acestora.

Puși față în față cu Thialerios, acesta caută să îi convingă pe cei trei să conteste credința creștină și să se închine la zei. Văzând credința lor nestăvilită, Thialerios a poruncit să fie torturați. Au fost legați de cai și târâți de la Tiatira până la Sardia, însă, în chip tainic, un înger al Domnului le-a vindecat rănile. Agatodor, servitorul lui Carp, s-a alăturat acolo celor doi, mărturisind că și el este creștin, fiind supus astfel torturii. Acesta a murit în acea zi, fiind spânzurat și bătut cumplit cu toiege.

Ceilalți doi au fost legați din nou și târâți de cai. Sfântul Carp a fost atât de rău bătut, încât tot trupul îi era o rană. Cu toate acestea, pe chipul său se ivea un zâmbet, iar atunci când a fost întrebat de ce râde, a mărturisit că face acest lucru pentru că a văzut cerurile deschise și pe Dumnezeu șezând pe tron, înconjurat de heruvimi și serafimi: “Am văzut mărirea Domnului meu și m-am bucurat”.

Abominabilele torturi au continuat, urmând ca, într-un final, sfântul Carp, sfântul Papil și fericita Agatonica (sora sfântului Papil care se alăturase pe parcurs fratelui său, dorind să împărtășească același sfârșit) să fie omorâți în închisoare, prin tăierea capului.

”…oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu, o va găsi. Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:24-26)

Aceasta a fost deviza sub protecția căreia acești sfinți și-au pierdut viața, câștigând-o. Sunt legende captivante pentru mulți dintre noi aceste întâmplari, sau, dacă totuși credem în veridicitatea lor, ne apar ca manifestări extreme, imposibile pentru omul de rând. Nu toți am primit talanții cei mai măreți, dar, cu bagajul de bine ce-l avem, suntem chemați să îndrăznim la mai mult. Să lăsăm aceste scântei să se coboare în inimă, iar acolo să se trezească avântul entuziast al faptei mari.

Post Views: 152