PETRONIU, prin harul lui Dumnezeu Episcopul Salajului
Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini din cuprinsul Episcopiei Salajului: Har, pace, ajutor si mila de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhieresti binecuvantari!
Iubiti fii duhovnicesti,
Hristos a inviat!
Invierea Mantuitorului din morti este cel mai important eveniment din istoria lumii, care a transfi gurat fi rea umana, trecand-o “de la moarte la viata si de pe pamant la cer”, dupa cum glasuieste cantarea bisericeasca.
In traditia poporului ales nu exista condamnarea la moarte prin rastignire. Aceas-ta pedeapsa capitala a fost introdusa in Palestina dupa cucerirea acesteia, in anul 63 i.Hr., de armata romana condusa de generalul Pompei. In provinciile romane numai dregatorii Imperiului aveau dreptul de a condamna o persoana la moarte, rastignirea fi ind socotita cea mai crunta pedeapsa, motiv pentru care era rezervata criminalilor si celor mai periculosi talhari. Inainte de a fi pironiti pe cruce, condamnatii la moarte primeau putin vin amestecat cu mirodenii, pentru a le fi alinata cat de cat suferinta. In acest sens citim in Sfanta Scriptura ca dupa ce soldatii “L-au dus pe Hristos la locul zis Golgota, care se talcuieste «locul Capatanii», I-au dat sa bea vin amestecat cu smir-na, dar El n-a luat” (Marcu 15,22-23). Domnul Hristos a refuzat vinul, asumandu-si misiunea de Mantuitor al lumii pana la capat, cu toate suferintele ei, fara a incerca sa-si usureze supliciul.
Domnul Hristos a fost pironit pe cruce in ceasul al treilea (care corespunde orei noua dimineata), iar “de la ceasul al saselea (orele douasprezece), s-a facut intuneric peste tot pamantul, pana la ceasul al noualea (orele trei dupa amiaza)” (Matei 27,45).
Conform calendarului iudaic Mantuitorul a fost rastignit in ziua de 14 Nisan, deci la mijlocul lunii, fapt care exclude categoric posibilitatea conjunctiei soarelui si a lunii, in vederea nasterii unei eclipse.
De asemenea, la orice eclipsa luna acopera intai partea rasariteana a discului solar si inaintand spre apus trece peste soare, incat partea de rasarit a acestuia se descopera prima data. In timpul patimii Mantuitorului luna a venit de la est si a acoperit partea de rasarit a soarelui, apoi intregul disc, in continuare insa nu a inaintat spre apus, cum era fi resc, ci s-a intors iarasi spre rasarit, descoperind intai partea de apus a discului solar, caci s-a miscat inapoi, incat nu s-a facut acoperirea si descoperirea din aceeasi parte. (…)
Agonia Domnului Hristos pe cruce a durat sase ore, de la noua dimineata pana la trei dupa amiaza.
Mantuitorul a fost condamnat la moarte de Pontiu Pilat si rastignit vinerea, in ajunul Pastelui evreiesc, de aceea iudeii nu au vrut sa intre in pretoriu, sala de jude-cata a procuratorului roman, care era pagan, „ca sa nu se spurce, ci sa manance Pastile^ (Ioan 18,28). Sabatul sau ziua de odihna a evreilor incepe vineri seara si se inche-ie sambata seara, timp in care acestia nu au voie sa desfasoare nici o activitate, dupa cum le-a poruncit Dumnezeu prin Moise (Iesire 20,8-11). Pentru ca se apropia deja seara, iar „iudeii nu voiau ca trupurile celor trei rastigniti sa ramana sambata pe cru-ce, caci era mare ziua sambetei aceleia, l-au rugat pe Pilat sa le zdrobeasca fl uierele picioarelor si sa-i ridice. Deci au venit ostasii si au zdrobit fl uierele celui dintai si pe ale celuilalt, care era rastignit impreuna cu el. Dar venind la Iisus, daca au vazut ca deja murise, nu I-au zdrobit fl uierele, ci unul din ostasi cu sulita I-a impuns coasta si indata a iesit sange si apa. Atunci Iosif, cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu; indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca a si murit; si chemand sutasul, l-a intrebat daca a murit de mult. si afl and de la sutas, i-a daruit lui Iosif trupul” (Ioan 19,31-34 si Marcu 15,42-45).
“Iosif, cumparand giulgiu si coborand de pe cruce trupul lui Iisus, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-a pus” (Marcu 15,46-47).
Trupurile evreilor decedati nu erau depuse in sicrie, ca la noi, ci erau unse cu mi-resme, infasurate in giulgiu si asezate in morminte (de obicei sapate in stanca). Pentru ca se apropia sabatul, Iosif din Arimateea a coborat trupul Domnului Hristos de pe cruce si, ajutat de Nicodim, l-a uns in graba cu smirna si aloe, dupa care l-a pus in mormant (Ioan 19,39-40), de aceea femeile mironosite s-au inteles sa vina duminica dimineata la mormant si sa unga trupul cu miresme dupa toata randuiala.
Sambata noaptea „s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra de pe usa mormantului si sedea deasupra ei. si infati-sarea lui era ca a fulgerului, iar imbracamintea lui, alba ca zapada.
Rolul ingerului la mormantul Mantuitorului a fost acela de a pravali piatra de la usa acestuia si de a da marturie despre invierea lui Hristos.
Chiar daca invierea Mantuitorului nu este infatisata de Sfintii Evanghelisti, Sfan-ta Scriptura ne da in schimb foarte multe date despre mormantul din care a inviat Domnul Hristos si despre aratarile Lui. Dupa ce Maria Magdalena le-a vestit Sfi ntilor Apostoli Petru si Ioan ce a vazut la mormant, “a iesit Petru, ca si celalalt ucenic, si veneau la mormant. si alergau amandoi impreuna, dar celalalt ucenic alerga inainte mai repede decat Petru si a sosit cel dintai la mormant. si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit si Simon Petru, urmandu-i, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos, iar mahrama care fusese pe capul Sau nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, intr-un loc deoparte. Atunci a intrat si celalalt ucenic, care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut” (Ioan 20,3-8). Hristos cel inviat li S-a aratat pentru prima data femeilor mironosite, langa mormant. Sfantul Evanghelist Matei relateaza ca „pe cand mergeau ele sa-i vesteasca pe ucenici, iata Iisus le-a intampinat, zicand: «Bucurati-va!». Iar ele, apropiindu-se, I-au cuprins picioarele si I s-au inchinat” (Matei 28,9). In aceeasi zi, “seara, usile fi ind incuiate acolo unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: «Pace voua!». si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii vazandu-L pe Domnul” (Ioan 20,19-20).
Aratarile Mantuitorului de dupa inviere au avut rolul de a-i incredinta pe Sfintii Apostoli, dar si pe multi altii, de faptul ca El inviase cu adevarat cu trupul din morti.
Iubiti fii sufletesti,
Domnul nostru Iisus Hristos nu a murit, nici nu a inviat pentru Sine, ci pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. Asa cum El a inviat, cu totii vom invia, la a doua Lui venire, cand vom fi judecati pentru gandurile, cuvintele si faptele noastre, in functie de care vom primi rasplata sau pedeapsa vesnica. Drept aceea sa implinim poruncile lui Dumnezeu, straduindu-ne pe cat ne sta in putinta sa ne ferim de pacat si sa implinim cat mai multe fapte bune, pentru a auzi la judecata de apoi cuvintele Drep-tului Judecator: “Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, mosteniti imparatia cea prega-tita voua de la intemeierea lumii” (Matei 25, 34).

Post Views: 86