Unul dintre ultimele mesaje pe care ni le-a dat tatucul nostru cel adevarat, Traian Basescu, suna mai mult a butada decat a realism: “In tara lui merge si asa, nu mai merge!” Ceva in genul faimoaselor cuvinte pe care le-a lasat mostenire Pastorel Teodoreanu: “Eu n-am venit ca am ve-nit, eu am venit ca n-am venit.” Intelege cine ce vrea si mai ales ce poate. Dincolo de muzicalitatea inspirata a frazei, nimic nu suna bine in tara. Pensiile si retributiile functionarilor publici raman in continuare inghetate, ca si apartamentele in care traiesc. E criza, ce naiba! Daca il asculti pe tatal vitreg al romanilor, l-am numit aici pe Jeffrey Franks de la FMI, el e cu totul de alta parere. Spune Franks ca hopul a trecut. Suntem obligati sa ne facem pres la picioarele rotofeiului cu “parul de foc” care ne stalceste limba romana si sa-i dam crezare, ca altfel s-ar putea sa ne indatoreze si mai tare. Dar sa ne intoarcem la tatucul nostru care ne esti … de la Cotroceni. “Merge si asa”, vorba lui, si in cazul serviciilor locale slabe calitativ, si in cazul lucrarilor de drumuri prost executate, si in cazul birocratiei din administratie. Ultimele saptamani ne-au demonstrat ca “merge si asa”, adica fara mariri salariale si pensii. “Merge si asa”, cand spui astazi ca s-ar putea mari retributiile, iar maine te sucesti ca nu sunt resurse. La fel functioneaza si angajarile in sistemul public, “merge si asa”, pe principiul gradelor de rudenie ori apartenenta la un partid. Mereu acelasi. In aceste conditii, sa spui ca “nu mai merge chiar asa”, dupa ce timp de 20 de ani in Romania s-a cantat refrenul cu “merge si asa”, este putin cam devreme. Asadar, mesajul transmis de Traian Basescu este prematur, dar nu inoportun. El doar anunta un viitor. Sumbru pentru cei multi, poate bun pentru clica puterii. Cand va incepe aceasta noua “epoca de aur” este o alta poveste.

Post Views: 77