Ioana Deac
Dragi cititori, calendarul latin celebrează astăzi fascinanta viață a Sfintei Tereza de Calcutta.
Măruntă de statură, dar cu o credință și o determinare tari ca o stâncă, această mesageră a binelui s-a născut la 26 august 1910 la Skopje, în Macedonia.
În urma unei chemări interioare, Tereza a hotărât să răspundă, cu mult entuziasm și dăruire totală, invitației lui Dumnezeu și, astfel, timp de 45 de ani, i-a îngrijit pe cei mai săraci dintre săraci, pe bolnavi, pe orfani și muribunzi (în India, apoi și în alte țări), înființând nenumărate clinici de îngrijire, aziluri și orfelinate. Maica Tereza a fondat ordinul Misionarii Carității în Calcutta, India, în anii 1950; a primit premiul Nobel pentru pace și titlul Doctor of Divinity honoris causa de la Universitatea din Serampore.
”Căci flămând am fost și mi-ați dat să mănânc; gol am fost și m-ați îmbrăcat, străin am fost și m-ați primit”. (Matei 25, 31-46)
Însuflețită de aceste cuvinte evanghelice, Maica Tereza a pus în mișcare întreaga omenire, atingând mintea și conștiința omului, trezindu-l din letargie și însănătoșind lumea de azi de boala indiferenței, de egoism și de lipsă de iubire. Misiunea sa a fost dedicată tuturor persoanelor în nevoie, fără să excludă pe nimeni, demonstrând astfel că unitatea în diversitate nu mai este o utopie, sau doar un proiect, ci o realitate a vieții.Maica Tereza spunea despre sărăcia Occidentului că este mult mai gravă decât sărăcia din India, unde
sunt oameni care trăiesc pe stradă, mor de foame și pentru care un pumn de orez are o mare valoare. Occidentul are o altfel de săracie, mai grea: oamenii nu mai cred în Dumnezeu, nu se mai roagă, nu mai sunt multumiți cu ceea ce au, nu știu să sufere și adesea sunt disperați. Publicitatea răspândește o morală a plăcerii materialiste pe când, în schimb, avem nevoie mai mult ca niciodată de generozitate și de idealuri.Maica Tereza considera că inactivitatea tinerilor și lipsa propunerii unui ideal, vitregirea oamenilor de sensuri spirituale, sunt cauza dezolării și a confuziei generale. „Nu mă amestec niciodată în ceea ce guvernele ar trebui sau nu ar trebui să facă”, afirma Maica Tereza, ”în loc să petrec timp pentru acele întrebări, spun: <Lasă-mă să fac ceva acum>.” Ea considera că nu trebuie să așteptăm conducătorii să ia măsurile dorite și că totul începe de la noi înșine și, bineînțeles, de la colaborarea noastră intensă cu Providența.
Observăm, analizând viața și urmările actelor sale, că această ”picătură” care a căzut în oceanul lumii a lăsat o amprentă remarcabilă și prosperă asupra omenirii, adeverind astfel crezul și trăirea pe care sfânta le avea. „Ne temem de viitor pentru că irosim astăzi”, „Viața este un cântec, cântă-l. Viața este o luptă, acceptă-o”, „Trăiește simplu pentru ca alții să trăiască pur și simplu”, ne îndeamnă încă, atât de însuflețit și actual, Maica Tereza. Am fost creați pentru lucruri mari, să nu lăsăm spiritul lumii, care face ”zei din putere, bogății și plăceri”, să decoloreze această chemare!
Maica Tereza ne lasă testamentul unei credințe de nezdruncinat, al unei speranţe de neînfrânt şi al unei carități supranaturale. Toate meritele acțiunilor sale ea le-a atribuit cu smerenie slavei lui Dumnezeu și niciodată persoanei sale. Simbol al compasiunii faţă de oameni şi mărturie vie a iubirii lui Iisus Hristos, înțelegem din nou, așa cum spunea Petre Țuțea, că sfântul depășește și geniul și talentul și că el este astăzi cel mai necesar indicator de drum. Avem atâta nevoie de gladiatori ai spiritului, la a căror trăire să privim cu jind, în speranța că, dar dacă, măcar puțin, ne vom aprinde de văpaia lor…
Redacția
