INEDIT

Graiul Salajului va ofera in fiecare zi povestea celor mai inedite locuri din judet ce pot deveni destinatie de week-end. Comorile Salajului asteapta sa fie descoperite.

Biserica de lemn din Magura
Biserica de lemn din Magura este datata din anul 1707 de o inscriptie pe peretele de sud, pe care localnicii o leaga de o stramutare a ei dintr-un alt loc din sat.
Traditia spune ca vatra satului Magura s-a mutat de mai multe ori si o data cu satul si biserica. Documentele oficiale dateaza biserica ca fiind edificata in anul 1707, pe baza anului inscris cu caractere chirilice ce inca poate fi citit pe peretele de sud al bisericii. Referitor la aceasta inscriptie, istoria locala considera ca anul 1707 este doar anul in care biserica a fost adusa in actuala sa locatie. De altfel, traditia locala spune ca biserica a fost initial construita in locul numit Magurice mai apoi aceasta a fost mutata pe Poduri (Magura Mica) si abia apoi a fost adusa pe locul actual. Fara a putea confirma sau infirma traditia, inscriptia de pe latura de sud a bisericii este atat de deteriorata incat doar anul mentionat poate fi descifrat. Un alt moment important pentru sat si pentru biserica, aminteste traditia, este acela intamplat in vremea navalirilor tatare cand biserica a oferit protectie adapostind intre peretii sai locuitorii satului care s-au refugiat aici de frica unei cete de tatari ce a atacat satul, in ultima invazie din anul 1717. Urmele acestui eveniment, mai exact urmele loviturilor de secure date de tatari se mai pot vedea in lemnul gros al usii. Dupa mai bine de o suta de ani de la construire, biserica este pictata de zugravul Petre Bode din Vima.
In timp au fost efectuate lucrari de restaure care au adus cateva schimbari: au fost inlocuite talpile, a fost refacut acoperisul, a fost inaltata biserica in urma realizarii postamentului de piatra iar geometria flesei turnului a fost usor modificata. De asemenea, a fost inlaturat si un anumit stalp de lemn ce nu avea vreo functie in rezistenta edificiului. Acesta se afla pozitionat vertical pe peretele absidei altarului spre exterior si, potrivit traditiei avea o functie sociala. Se spune ca de acest stalp erau legati pentru a fi supusi rusinii publice cei gasiti vinovati de diferite delicte. Obiceiul, fara a mai fi fost pomenit in alte localitati din Salaj, poate fi pus in legatura cu un obicei asemanator – cel mai bun exemplu in acest sens fiind Perindelele bihorene, intalnite la biserica de lemn din Totoreni. Specialistii spun ca mentionarea acestui obicei nu face altceva decat sa scoata in evidenta o functie a bisericilor de lemn mai putin dezbatuta de literatura de specialitate, si anume biserica – loc de judecata.