Sfântul zilei

Astăzi, calendarul ortodox si greco-catolic îl cinstește pe Sfântul Mihail al Sinadei- alungătorul lăcustelor.

Sfântul Cuvios Mihail Mărturisitorul a trăit în secolul al IX-lea. Datorită vieţii curate şi feciorelnice pe care a dus-o încă din copilărie, el a fost ales şi sfinţit episcop al Sinadei de către Patriarhul Tarasie. În timpul domniei împăratului Leon Armeanul, Mihail a fost scos din scaunul său episcopal şi aruncat în exil, deoarece nu a voit să lepede cinstirea sfintelor icoane.

Deşi puţin cunoscut astăzi, poporul român a avut în vremurile mai vechi o evlavie deosebită pentru Sfântul Mihail al Sinadei. În decursul vremurilor, atunci când valuri de lăcuste invadau ţara, capul Sfântului Mihai aflat la Marea Lavră din Athos a fost purtat în procesiune de mai multe ori în Moldova şi în Ţara Românească, aducând întotdeauna mângâiere şi izbăvire.

Pe vremea domnitorului muntean Matei Basarab (1632-1654), ţara a fost cumplit lovită de valuri de lăcuste. Domnitorul a apelat atunci la monahii Marii Lavre din Athos care, în 1641, au adus în ţară cinstitul cap al Sfântului Mihail al Sinadelor. S-au făcut procesiuni în acel an cu moaştele sfântului de-a lungul şi de-a latul Ţării Româneşti, iar Sfântul Mihail a potolit năpasta.

Aflat în cel de-al treilea an al domniei, Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu (1688-1714) vedea țara secătuită de valuri de lăcuste care devastau de şapte ani – „încă din zilele lui Şerban Vodă, de se făcea multă stricăciune şi pagubă”. Cum amintirea minunilor Sfântului Mihail din sufletul poporului dreptcredincios era încă proaspătă, domnitorul „trimis-au la Sfetagora şi au pohtit pe părinţii de acolo cu rugăciune de au adus capul lui Sfântul Mihail Sinadichi de umbla făcând rugăciuni şi osfeştanii prin toate locurile unde erau lăcuste”, scăpând țara de năpastă.

În semn de cinstire, multe biserici din ţară cuprind în pictura naosului şi chiar a Sfântului Altar chipul Sfântului Mihail al Sinadelor. Un astfel de exemplu este fresca bisericii mari a Mănăstirii Hurezi.

(Sursa: doxologia.ro)