La Zalau – mai bine decat la Berlin

A venit in Romania ca turist pe vremea lui Ceausescu. Dupa 10 ani, a decis ca aici vrea sa-si traiasca restul vietii. Ce nu i-a oferit Germania, a gasit in Salaj.
Venirea in Romania si mutarea sa definitiva a fost un pas logic pe care l-a vazut Michael Werner in situatia in care se gasea Germania estica in anii ‘90. Unificarea celor doua Germanii, dupa bucuria din 1990, a provocat o serie de transformari drastice in economie si societate, ale caror efecte le-a simtit si Michael Werner pe pielea sa. „Era in perioada disponibilizarilor. Berlinul unificat avea toate institutiile si fabricile in dublu exemplar, era clar ca nu exista sanse pentru noi, cei din est, sa ne gasim de lucru in acel moment. Nu numai in Berlin, ci si in preajma Berlinului lucrurile stateau prost”, isi aminteste Werner. Practic, fabrica de medicamente in care lucra acesta a trecut prin patru etape de disponibilizari. Mai intai, fabrica a renuntat la cei care aveau dreptul de a iesi la pensie, apoi a venit randul angajatilor care mai aveau putin pana se puteau pensiona, iar pe perioada respectiva au primit somaj. Al treilea val de disponibilizari i-a afectat pe cei tineri, care nu aveau vechime in munca. Iar la final, fabrica a renuntat la o mare parte dintre cei care aveau si experienta, dar nu aveau familii, si nu constituiau astfel cazuri sociale. La 30 de ani, Michael Werner s-a trezit fara loc de munca si fara nicio oportunitate de angajare in propriul sau oras. Pentru Werner, nu mai exista un viitor in Berlin.
„In 1993 m-am stabilit la Zalau. Aveam cunostinte aici, era logic sa ma stabilesc in Zalau”, spune Werner. Stia ca in Romania sunt probleme cu medicamentele si a sperat sa isi faca o afacere din distributia de produse farmaceutice, mai ales ca avea cunostinte in domeniu si il „recomanda” traditia de familie – mama sa fusese farmacista. Dar, nu a functionat, pentru ca nu avea studii medicale sau farmaceutice. Daca timp de un an a beneficiat de platile compensatorii primite de la fabrica din Berlin, dupa aceea s-a ocupat cu vanzarea de fructe. Lucrurile au stat mai bine pentru neamtul care a ales sa traiasca in Salaj abia cand l-a reintalnit pe doctorul Petru Ciobanca, o cunostinta mai veche, de pe vremea cand se ocupa cu distributia de medicamente. Timp de trei ani de zile, Michael Werner a fost admi- nistratorul policlinicii Ciobanca din Zalau. Odata cu primirea cetateniei romane, Werner a inceput sa predea limba germana si s-a angajat ca profesor la Scoala Gimnaziala „Mihai Eminescu” pentru elevii care studiau limba germana ca limba materna. Abia in 2001 Ministerul Justitiei i-a acordat dreptul de a face traduceri, dupa care si-a deschis propriul birou de traduceri autorizate.
Michael Werner s-a nascut in 1957, la Rheinberg, o localitate mica din Germania comunista, de unde a plecat la Berlin pentru a studia tehnologia chimica. Dupa facultate, s-a angajat la o companie care producea medicamente. In aceeasi perioada a inceput sa viziteze Europa comunista, aici fiind singurele tari unde puteau nemtii sa calatoreasca. Prima data a ajuns in Romania in 1984, fiind in trecere spre Bulgaria. „Era in timpul lui Ceausescu si era dezastru fata de RDG. Mai ales daca intrai intr-un magazin, aveai un soc. Dar mi-a placut tara, erau foarte multe locuri de vizitat, iar Sibiul si Brasovul au fost preferatele mele”. isi aminteste Michael Werner. De Salaj a auzit mult mai tarziu, cand a cunoscut un coleg de fabrica emigrat din Romania. Imediat dupa ce s-au deschis granitele Romaniei, dupa fuga lui Ceausescu, Michael Werner a venit cu prietenii sai in Bucuresti, apoi in Zalau. In anii urmatori a revenit cu ajutoare donate de bisericile din Germania si le-a distribuit fie la scoala speciala din Simleu Silvaniei, fie la caminul de batrani din Crasna.
Linistea – cel mai bun motiv sa ramai in Salaj
Nu a vrut nici Berlinul si nici Bucurestiul. Michael Werner a ales Salajul dintr-un motiv bine-intemeiat – linistea. „Probabil tine si de o anumita varsta. Daca la 20 de ani am plecat din micul meu orasel pentru viata agitata din Berlin, cand am venit in Romania am ales orasul Zalau tocmai pentru ca era linistit. Acum, nu as mai putea sa locuiesc nici in Zalau, nu as renunta pentru nimic in lume la casa mea de la Romanasi”, marturiseste Werner. Ce nu-i place aici este parsivitatea oamenilor, nu pentru ca ar fi mai multa ca la alte natii, ci pentru ca la romani este mai evidenta. „Uita-te la ce se intampla in strainatate, peste tot vezi si auzi numai de romani care fac tot felul de lucruri condamnabile. Infractionalitatea mare o fac mai bine ceilalti, nemtii sau francezii, dar romanii ies in evidenta pentru ca ce fac ei sunt gainarii”, crede Werner. Un alt motiv de nemultumire pentru neamtul mutat in Salaj este legat de fabrica de seifuri la care este administrator de cativa ani. „Este singura fabrica de seifuri din tara care respecta standardele impuse de Uniunea Europeana si, totusi, clientii nostri sunt in proportie de 98 la suta din exterior. Romanii prefera sa cumpere seifuri mai scumpe din strainatate. De ce? Nu stiu”, reflecta cu nedumerire Michael Werner.
Viitorul Salajului: turismul si serviciile
Cum vede Salajul in viitor? Michael Werner spune ca pentru judetul nostru nu exista posibilitatea unei industrializari masive, care sa ajute oamenii de aici. Cu toate acestea, considera ca Salajul are un potential turistic exceptional care n-a fost exploatat aproape deloc pana acum. „Judetul Salaj nu a dezvoltat aproape deloc turismul, daca facem comparatie cu alte judete precum Maramuresul sau Sibiul. Aici se poate face diferenta. Aici si in domeniul serviciilor, unde iar stam prost”, comenteaza Werner. Fostul berlinez mai spune ca avantajul nostru este legat de apropierea de granita si de drumurile proaste din tara. „Turistii vin greu in Romania si cine vine, nu va merge in Moldova din cauza drumurilor proaste. Salajul poate profita de situatie si sa dezvolte acest sector”, apreciaza strainul devenit conationalul nostru.
Colectionar si membru PSD
Colectioneaza monede si face politica – doua pasiuni pe care le leaga de preferinta sa pentru istorie. Colectia sa insumeaza sute de monede din doua perioade importante – epoca imperiala a Germaniei (1871-1918) si Romania moderna (de la 1867 pana in prezent). In acelasi timp este un membru activ al PSD. „De politica am fost interesat permanent. Inainte de 1989 am fost in Partidul Comunist din Germania; o urmare logica, dupa ce am primit cetatenia romana, m-am inscris in Partidul Muncitoresc Roman, care apoi a fost absorbit de PSD”, marturi-seste Michael Werner. Cu toate ca este activ ca membru al acestui partid, marturiseste ca nu a avut niciodata functii politice si nici nu isi doreste sa candideze pentru vreo functie. Face politica doar de placerea de a se simti implicat.