La data de 26 august 1346 a avut loc Bătălia de la Crecy dintre Anglia și Franța, una dintre cele mai importante bătălii din „Războiul de 100 de ani”. Acest conflict dintre regatele medievale engleze și franceze, ce s-a desfășurat în intervalul 1337-1453, a fost caracterizat prin pretenția regilor englezi de a deveni și regi ai Franței în baza drepturilor de moștenire ale Isabelei, mama regelui Edward al III-lea al Angliei. Chiar dacă conflictul dintre cele două regate nu a fost unul continuu, ci a fost marcat şi de perioade de pace, una dintre cele mai spectaculoase bătălii ale acestui război de 100 de ani este bătălia de la Crecy din 26 August 1346, în urma căreia englezii au ieşit învingători. Purtată în nordul Franţei, în apropiere de localitatea Crecy, bătălia a fost una dintre cele mai impresionante bătălii ale Evului Mediu, atât datorită tehnicilor de luptă adoptate, cât și de folosirea noilor arme, respectiv de folosirea arcurilor alungite, care erau mult mai puternice, ori de folosirea , pentru prima dată în Europa, a armelor de foc, respectiv a tunurilor ce aruncau ghiulele. În timpul bătăliei, englezii, au hotărât să adopte o poziţie defensivă și în loc să ducă o confruntare directă cu francezii, au preferat să alinieze arcaşii echipați cu arcuri alungite în apropierea taberei adverse, iar pe dealuri au postat tunuri ce aruncau ghiulele. Astfel, în momentul confruntării, francezii au fost puşi la pământ sub ploaia de săgeţi și de ghiulele, mulți soldați ai armatei franceze căzând pe câmpul de luptă. Bătălia de la Crecy l-a transformai în erou pe regele Edward al III-lea, mai ales după ce acesta va asedia și va cuceri portul Calais, port ce va rămâne în mâinile englezilor timp de peste două sute de ani.