Pentru unii timpul parcă s-a scurs printre degete, pentru alţii weekend-ul trecut a avut iz de calvar. Cei mai mulţi insă au luat manifestările prilejuite de Zilele Zalăului şi Zilele Romane aşa cum au fost, cu bucuriile, necazurile, implinirile şi neimplinirile lor. Trei zile şi trei nopţi, municipiul de sub Meseş a fremătat ca un stup de albine. Freamătul n-a fost intotdeauna pe măsură să mangaie privirea sau să incante auzul; multe note au fost false, multe tablouri au fost pătate de pensulele unor pictori nepricepuţi sau rău intenţionaţi. De pildă vineri seara, in timp ce Mircea Vintilă işi susţinea recitalul de folk pe platoul din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, pe platoul de marmură, patronii de tejghele se infruptau din carnaţii rumeniţi şi se delectau cu „putpuriu” de manele ale lui Adrian Minune ori Salam. Pe bulevard, alături de creaţiile autenticilor meşteri populari stăteau expuse kitsch-urile. Şi curios, aveau mai mulţi admiratori şi cumpărători decat creaţiile cu adevărat artisitice. Atata putem. Puteam să aruncăm cartonul in care au fost micii ori flaconul de bere golit in coşul de gunoi care se afla la zece metri, dar din comoditate le-am tupilat sub masă. Răcnetele unot tineri aflaţi sub influenţa licorilor lui Bachus au făcut ca mulţi locatari ai blocurilor de pe bulevard să blesteme pană şi pe mama sărbătorile zălăuane şi… romane. Şi atunci cine-i de vină? Cine-i de vină că nu ştim să ne bucurăm intotdeauna, aşa cum se cuvine, de anumite momente de relaxare şi socializare, oferite, ca in cazul de faţă, de mai marii Cetăţii? Ne-am invăţat cu injurături in loc de binecuvantări, cu ţipete in loc de simfonii, cu huiduieli in loc de aplauze. Va trebui să gustăm din rodul multor sărbători, fie ele şi Zilele Zalăului sau Zilele Romane, pană să uităm de astfel de năravuri.

Post Views: 79