Expertiza tehnică în privința stabilirii riscului seismic al clădirilor construite înainte de 1978 în care funcționează spitale, policlinici sau școli a devenit obligatorie.

Legea a fost promulgată de președintele României săptămâna trecută, iar șefii instituțiilor vizate de noile reglementări sunt obligați să demareze expertizele până la 1 ianuarie 2023.

Legea prevede că, ”până la data de 1 ianuarie 2023, trebuie începută expertizarea tehnică cu experţi atestaţi privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea în vederea încadrării în clasă de risc seismic şi a fundamentării măsurilor de intervenţie asupra construcţiilor cu destinaţia de unităţi sau instituţii de învăţământ în care se desfăşoară activităţi didactice şi care au fost construite înainte de anul 1978”.

Expertizele, care vor fi dispuse de conducătorii instituţiilor respective, trebuie finalizate până la data de 1 iunie 2024.

De asemenea, până la data de 1 ianuarie 2023, trebuie începută expertizarea construcţiilor cu destinaţia de spital, policlinică sau dispensar policlinic, care au fost construite înainte de anul 1978. Şi aceste expertize trebuie finalizate până la data de 1 iunie 2024.

Nerespectarea acestor prevederi constituie contravenţii şi se sancţionează, potrivit legii. Sursa de finanţare pentru realizarea acestor activităţi este asigurată de la bugetul de stat, prin Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii sau prin bugetul altor ministere şi instituţii cu reţea sanitară proprie, după caz, la solicitarea unităţilor administrativ-teritoriale.

Clădirile din Zalău care vor fi expertizate

Spitalul Județean de Urgență Zalău

Cele mai cunoscute și frecventate clădiri care intră sub incidența noilor reglementări sunt clădirile Spitalului Județean de Urgență Zalău. Atât ”spitalul nou”, de pe strada Simion Bărnuțiu, cât și clădirile de la ”spitalul vechi” ( secțiile Pneumologie, Infecțioase și Psihiatrie), vor trebui expertizate din punct de vedere al riscului seismic.

Spitalul Județean de Urgență Zalău

Construcția actualei locații a spitalului a început în anul 1974 și a fost finalizată în 1978. Construcția a fost concepută ca un complex arhitectonic, format din spital și ambulatoriul de specialitate. In 30 septembrie 1978, spitalul este dat în folosință, începându-și activitatea cu un număr de total de 1280 de paturi, din care 700 la sediul central, 994 de angajați, din care 837 personal medical și auxiliar și 160 personal nemedical.

Construcția propriu zisă a clădirilor de la Spitalul vechi a început  în anul 1849 și în 1888 spitalul este în stare de funcționare. Conștienți de necesitatea existenței unui asemenea edificiu în oraș, edilii acordă în 1888 un teren pe strada Hundy-Szenaskert și ajutoarele materiale necesare construirii unui nou corp de cladire. Cu sprijinul vicecomitelui comitatului Sălaj, Lajos Szikszai, în anul 1893, noul corp al clădirii spitalului, având 100 de paturi, este dat în folosință. La acea vreme, pe lângă spitalul nou construit mai funcționa, începând din anul 1868, un spital al săracilor cu șase camere și 16 paturi. ”Astăzi, spitalul ctitorit de vicecomitele Szikszai, este încetățenit în mentalul colectiv ca spitalul vechi”, se arată pe site-ul celei mai mari unități spitalicești din Sălaj.

Clădirea CNS

Printre cele mai vechi clădiri din Zalău sunt corpurile Colegiului Național ”Silvania”. În 1902-1903 s-a construit actualul corp de clădire principal (Corpul „A”), sub directorul Kincs Gyula. Tot atunci s-a construit şi sala de sport, iar peste scurt timp şi sala festivă, în care în anul 1911 s-au făcut primele proiecţii de filme.

Construcțiile vor trebui expertizate din punct de vedere al riscului seismic.

Școala ”Simion Bărnuțiu”

O altă instituție de învățământ care funcționează într-o clădire monument este Școala Gimnazială ”Simion Bărnuțiu” din Zalău. Situată în centru, este prima școală din oraș care datează din anul 1887. Construcția face parte din ansamblul clădirilor de patrimoniu ale orașului. De asemenea, este prima școală din județ care, începând cu anul 1947, are un patron spiritual – Simion Bărnuțiu.

A fost înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea și a funcționat sub diferite denumiri: “Școala Mixtă”, “Școala de fete” (o școală civilă cu durata de 4 ani; în clădirea aflată la stânga ei funcționa școala catolică de 4 ani; după naționalizare cele două școli s-au unit), “Liceul Mixt”, “Școala nr.1”, iar începând cu anul 1947, la inițiativa unui grup de profesori și părinți, poartă numele marelui cărturar și om politic sălăjean, ideologist pașoptist transilvănean, Simion Bărnuțiu, născut în Bocșa – Sălaj. După această dată, școala a avut, de asemenea, mai multe denumiri: între 1947 – 1960, Școala Nr.1 “Simion Bărnuțiu”; între 1960 – 1965, Grupul Școlar “Simion Bărnuțiu”; între 1965 – 1971, Școala cu clasele I-VIII “Simion Bărnuțiu”; din 1971 până în prezent, se numește Școala Gimnazială “Simion Bărnuțiu” Zalău.

Care sunt clasele de risc seismic

Stabilirea riscului seismic pentru o anumită construcţie se face prin încadrarea acesteia în una dintre următoarele patru clase de risc: clasa de risc seismic RsI, din care fac parte clădirile cu susceptibilitate de prăbuşire, totală sau parţială, la acţiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime; clasa de risc seismic RsII, din care fac parte clădirile susceptibile de avariere majoră la acţiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime, care pune în pericol siguranţa utilizatorilor, dar la care prăbuşirea totală sau parţială este puţin probabilă; clasa de risc seismic RsIII, din care fac parte clădirile susceptibile de avariere moderată la acţiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime, care poate pune în pericol siguranţa utilizatorilor; clasa de risc seismic RsIV, din care fac parte clădirile la care răspunsul seismic aşteptat sub efectul cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime este similar celui aşteptat pentru clădirile proiectate pe baza reglementărilor tehnice în vigoare.