S-au implinit zilele acestea 43 de ani de la reforma administrativă teritorială a ţării iniţiată şi derulată sub semnul centralismului democratic. Crearea celor 41 de judeţe a insemnat totuşi un pas inainte pe calea trezirii la viaţă a unor regiuni, ca să nu mai vorbim de oraşe, printre care şi Zalăul, ce au cunoscut progrese insemnate din punct de vedere economic. Grav este că peste vechile structuri socialiste s-au suprapus cele capitaliste, adică democratice, impuse odată cu intrarea in Uniunea Europeană, astfel că, practic birocraţia s-a dublat. De aceea ţara noastră nu mai reuşeşte să acceseze fondurile europene decat cu pipeta, căci sita birocraţiei autohtone , peste care s-a suprapus cea europeană, nu mai cerne de atata imbacseală. Ar trebui o descentralizare, o descentralizare reală, nu ca cea din reţeaua de şcoli şi spitale, care au fost aruncate in carca consiliilor judeţene şi primăriilor locale, pe seama bugetelor acestora şi mai ales a părinţilor şi pacienţilor care plătesc din greu toate serviciile sociale, sub formă de taxe, impozite, coplăţi şi alte biruri, inclusiv ciuntiri de pensii. Ar trebui o descentalizare, dar nu aşa cum vrea UDMR-ul, adică după criterii pur etnice, ceea ce ar duce la reinfiinţarea regiunii autonome maghiare, sau mai pe şleau spus la retrocedarea Ardealului de Nord plus alte cateva judeţe către vechii ocupanţi vremelnici. De fapt ar crea o regiune in care noii potenţaţi unguri gen Verestoy Attila, Marko Bella sau Gyorgy Frunda să poată mulge mai bine bogăţiile ţării, căci maghiarii de rand tot săraci şi necăjiţi, inglodaţi in griji şi nevoi ar rămane, la fel ca şi romanii de rand. Doar politicienii maghiari, in cardăşie cu portocalii ar profita din plin de o astfel de regionalizare. Să sperăm că PDL se va trezi in ceasul al doisprezecelea şi nu va ceda şantajului UDMR.

Post Views: 77