Întâmpinarea Domnului în Templu

 

Ziua bună, dragi cititori!

Astăzi biserica de rit bizantin și latin sărbătorește ”Întâmpinarea Domnului în Templu”.

Ce înseamnă în esență această ”întâmpinare” și care este bogăția și sublimul sens care învăluie această zi?

Evanghelia apostolului Luca ne istorisește despre Fecioara Maria, care, la patruzeci de zile după nașterea lui Iisus, supunându-se prescrierilor Legii lui Moise, a venit la templul din Ierusalim pentru a-l oferi lui Dumnezeu pe fiul ei întâi născut, împlinind astfel ritualul purificarii.

Împlinirea unei prescrieri care nici pentru Iisus, nici pentru Fecioara Maria nu era obligatorie ne dăruiește o grăitoare lecție de smerenie cu care cei doi desăvârșiți pedagogi s-au înveșmântat mereu pe parcursul întregii vieți pământești.

Astăzi este sărbătoarea marii întâlniri. Hristos intră în templu și se întâlnește cu poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de bătrânul Simeon și de proorocița Ana.

Înduioșat și uimit, pătruns de o infinită recunoștință, Simeon exclamă: ”Ochii mei au văzut mântuirea pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină pentru luminarea neamurilor…”

Dintre toți oamenii care erau în acea zi în templu, de ce tocmai lui Simeon i-a fost dat să-l recunoască pe Hristos? El, care era un om neînsemnat pentru mulți, lipsit de valoare, mediocru pentru societate și care își petrecea mai tot timpul la templu, în rugăciune.

Simeon era un om simplu, prezentat de Evanghelie ca fiind ”drept și evlavios”. Dar candoarea sufletului său și credința puternică l-au ridicat la cinstea de a primi darul darurilor, care prețuia mai mult decât însuși viața sa și asta l-a copleșit, făcându-l să spună: ”acum slobozește Doamne pe robul Tău în pace…”.

Totodată, acest act al oferirii lui Hristos în lăcașul sfânt prevestea și începea manifestarea jertfei Sale supreme pe cruce. Intrând în templu, Iisus se îmbracă în sărăcia extremă și îi încredințează lui Dumnezeu natura umană decăzută și toată suferința pe care noi oamenii o producem semenilor noștri, și imploră dreptatea, iubirea și iertarea.

Acest gest ar trebui să-l facem și noi, pentru întreaga umanitate și pentru noi înșine…

Am ajuns cu toții la o stare de suprasaturație…de vanitățile noastre, de tot ce-i zadarnic, de tot ce-i fals, de suferința purtată fără sens, de nesiguranță, de viață lipsită de idealuri autentice…

Astăzi este sărbătoarea marii întâlniri…dintre omul vechi și omul nou, reconstituit, metamorfozat de har…

Omul nou este cel care își trăiește în profunzime credința și își dă viața pentru ea, pentru că i-a fost deslușită valoarea. Pentru omul nou nu există limită de spațiu și timp. Pentru el clipele evanghelice se derulează mereu viu înaintea ochilor firii, pentru el eternitatea e acum. Pentru el coordonatele sunt clare, nu există incertitudine, nu există suferință fără sens, nici viață fără transcendență, nici moarte fără înviere!

Oameni buni, să ieșim cu toții astăzi în întâmpinarea Domnului, să înlăturăm rugina de pe suflete și să ne reactualizăm conștiința! Dar în mod concret, asumat, sincer. Doar așa îl vom putea recunoaște pe Cel ce vine, doar așa ne vom regăsi pe noi înșine!

O sărbătoare binecuvântată! Toate cele bune!