Sfântul Nicolae, ”făcătorul de minuni”

 

Ziua bună, dragi cititori!

Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae din Mira, supranumit și ”făcătorul de minuni”, unul dintre cei mai populari sfinți ai creștinătății.

Conform datelor păstrate de tradiție, Nicolae s-a născut la data de 15 martie 270 d.H. și a murit la data de 6 decembrie 343. Cunoscut și sub numele de Nicolae din Bari, el a fost un episcop creștin timpuriu al orașului maritim grecesc Mira, din Asia Mică.

Nicolae s-a născut în portul grecesc din Patara, regiunea Licia, din părinți creștini înstăriți. De mic copil a dat semne de o alegere deosebită din partea lui Dumnezeu. Crescând, evita jocurile copilărești și petrecea timp îndelungat în meditație și rugăciune. A studiat profund textele biblice, înțelegând de aici sensul vieții, vocația și chemarea omului de a trăi într-o relație de iubire și credința cu Dumnezeu.

După ce a fost ales episcop de Mira, Nicolae s-a remarcat prin dragostea și compasiunea ce o purta în inimă pentru toți oamenii, ajutându-i neobosit atât în nevoile sufletești cât și în cele materiale.

Cronicile consemnează nenumarate minuni și fapte remarcabile săvârșite de Nicolae, printre care amintim de învierea din morți a trei copilași uciși și convertirea ulterioară a călăului lor, ajutorarea celor trei tinere sărace condamnate de către tatăl disperat la un trai indecent, salvarea unor marinari aflați în primejdie de moarte pe mare.

Datorită spiritului smerit ce îl însoțea mereu, Nicolae obișnuia noaptea, în secret, să strecoare în casele oamenilor nevoiași punguțe cu bani, iar dacă era prin minune descoperit, interzicea să se vorbească despre cele întâmplate.

Propovăduind Evanghelia în orice împrejurare, vindecând bolnavi și luând apărarea celor nedreptățiți, Nicolae a avut mult de suferit în timpul domniei împăraților romani Dioclețian și Maximian. A fost închis în închisoare și torturat pentru credința sa, fiind eliberat abia în anul 313, în urma decretului de la Milano dat de împăratul Constantin.

Consemnarea în cronici a acestor fapte și istorisirea lor din generație în generație, păstrează vie icoana sufletului plin de bunătate al Sfântului Nicolae, trecut din această lume pe la jumătatea secolului al IV-lea și reamintesc marea poruncă a dragostei față de aproapele.

Datorită numeroaselor minuni atribuite mijlocirii sale, Sfântul Nicolae a devenit îndeosebi patronul copiilor, care-i așteaptă cu entuziasm sărbătoarea în fiecare an, dar și al studenților, al marinarilor, al negustorilor și al hoților care regretă.

Numele de Nicolae este format din cuvintele grecești nike, care înseamnă victorie, biruință, și laos care înseamnă popor, și are înțelesul de ”om care face parte dintr-un popor victorios”. Klaus (de la Santa Klaus, Moș Crăciun) este unul dintre multele derivate ale numelui Nicolae, ajuns în limba română datorită grupurilor lingvistice diferite.

Înțelegem din nou că la baza oricărei sărbători asupra căreia spiritul comercial și-a pus amprenta, stă Dumnezeu, stă un sfânt, stă o minune. Sfântul este superior eroului, este superior și geniului și are forța de coeziune a unei pietre (Petre Țuțea). Prin sfinți Dumnezeu a schimbat și a salvat lumea, a facut-o mai frumoasă și mai prosperă. Sfinții nu au fost oameni echilibrați. Eu au făcut ”exces” de fapte bune, de compasiune, de caritate, de curaj în lupta pentru ideal. Ei sunt modelele după care noi toți trebuie să tânjim.

Este cardinală pentru copiii vremurilor noastre cunoașterea fundamentului fiecărei sărbători în parte. Este firesc să trăim însușindu-ne anumite competențe specifice secolului, dar dacă noi nu oferim copiilor noștri și nouă înșine conținutul esențial, pierdem sensul existenței, răsturnăm valorile și ne pierdem în spiritul comercial.

În viața sfântului Nicolae, cea mai frumoasă biruință a fost aceea a propriului eu. O biruință asupra morții, asupra egoismului, asupra mediocrității, asupra confortului și a compromisului.

Să-i luăm cu încredere exemplul! La mulți ani tuturor celor ce-i poartă numele!