Intrarea triumfală a lui Iisus-Impăratul păcii- in Ierusalim s-a desfăşurat cu un ritual puţin diferit, ea fiind descrisă de toţi cei patru evanghelişti: Matei 21,11,12, Marcu 11,1-11, Luca 19,29-38 şi Ioan 12,12-18. „Cu şase zile inainte de Paşti”, adică sambătă(8 nisan după calendarul iudaic), in anul 30 al erei creştine, Mantuitorul şi ucenicii Săi se aflau in Betania, unde mai inainte Il inviase pe prietenul Lazăr. Vestea că Mantuitorul se afla in Betania a ajuns repede la Ierusalim, căci Betania era aproape de Ierusalim(cca 3 km ce puteau fi parcurşi pe jos in 40 de minute). Mulţi iudei , dintre cei ce veniseră la Ierusalim pentru a sărbători Paştele, s-au indreptat spre Betania, atat pentru a-L vedea pe Iisus, cat şi pentru a-L vedea pe Lazăr cel inviat. De aceea, căpeteniile evreilor socotesc ca şi pe Lazăr să-l omoare, nu doar pe Iisus. Entuziasmul mulţimii ajunsese insă la culme şi nimeni şi nimic nu mai putea pune stavilă acestui entuziasm. De aceea, a doua zi Duminică, 2 aprilie( 9 nisan), ştiind că Iisus vine la Ierusalim, o mare mulţime de oameni I-a ieşit in intampinare, venind apoi impreună cu El şi cu ucenicii Săi, in Cetatea Sfantă. In mijlocul acestei mulţimi, Iisus şedea pe un manz de asină, pe care doi din ucenicii Săi I-l adusese, la porunca Sa, din Betfage-o aşezare mică, situată intre Betania şi Ierusalim. Se implinesc astfel cuvintele proorocului Zaharia: „Bucură-te, bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată impăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe manzul asinei”(Zaharia 9,9). Mulţimea care-I ieşise Domnului in intampinare, din Ierusalim, impreună cu mulţimea care-L insoţea venind dinpre Betania, i-au alcătuit o procesiune măreaţă şi entuziastă, condu-candu-L in Ierusalim in strigăte de bucurie. Ii aşterneau in cale crenguţe de finic inverzite, dar şi hainele lor(Matei 21,8). Cu ramuri de finic in maini, ei Il aclamau pe Mantuitorul, strigand: „Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, Impăratul lui Israel”(Ioan 12, 9). Pană şi copiii cu ramuri verzi in maini mergeau inaintea mulţimii strigand”Osana!”. Desigur, in istoria omenirii au fost multe astfel de intrări şi primiri ale unor mari regi şi comandanţi de oşti, ce s-au intors biruitori din lupte. Spre exemplu, impăratul Traian, intorcandu-se biruitor din Dacia, a fost primit in Roma cu mare alai, iar serbările randuite de impărat au ţinut 123 de zile. şi totuşi, nici o altă procesiune din istorie, nu se poate compara cu cea de azi. In scena aceasta, nu se vedea lanţul captivilor, in bocet, ca trofee impărăteşti. Dar in jurul Mantuitorului erau trofee glorioase ale activităţii Sale, plină de iubire pentru omul păcătos. Se găseau acolo captivi pe care Ii eliberase de sub puterea lui Satana, lăudand pe Dumnezeu pentru eliberarea lor. Orbii, cărora Iisus le dăduse vedere, se găseau in frunte şi deschideau drumul. Muţii, a căror limbă El o dezlegase, strigau cu cea mai mare putere, osanale. Ologii, pe care El ii vindecase, săltau de bucurie, şi erau cei mai grabnici să rupă ramuri de palmier, şi să le falfaie inaintea Mantuitorului.