În timp ce autoritățile vorbesc despre implementarea proiectului „România Educată”, datele statistice oferă o imagine îngrijorătoare a învățământului românesc.

Chiar ministrul Educației recunoaște că situația nu este deloc îmbucurătoare.

„Din perspectiva abandonului școlar, a părăsirii timpurii a școlii, Ținta asumată de România a fost de 11,3% pentru anul 2020, realizându-se 15,6%, în condițiile în care media în Uniunea Europeană asumată a fost 10, realizată a fost 10,1%. Ponderea absolvenților de învățământ superior: România și-a propus 26,7% ca țintă, corectată față de ținta asumată de Uniunea Europeană de 40%; România a realizat doar 26,4%, în condițiile în care în Uniunea Europeană media este de 40,9% absolvenți de învățământ superior. Din perspectiva educației timpurii, lucrurile stau ceva mai bine: suntem la 82%, în condițiile în care Uniunea Europeană este la 95,3%. Educația timpurie este un capitol foarte important, asumat inclusiv la nivelul proiectului „România Educată”. Din perspectiva rezultatelor PISA, știți foarte bine că lucrurile sunt mai mult decât îngrijorătoare. Pe partea de citire, România, paralizată în anul 2015, 38,7% rată de analfabetism funcțional, definită ca atare, iar în anul 2018 a crescut la 40,8%. La matematică, de la 39,9 a crescut la 46,6, la știință a crescut de la 38,5 la 43,9. Deci, practic, între anii 2015 și 2018, din perspectiva testelor PISA, sistemul românesc de învățământ s-a deteriorat, în condițiile în care, pe toate cele trei probe, media Uniunii Europene este de 22% la citire, adică jumătate din procentajul elevilor care nu au reușit să treacă această probă în România este de 22,9% la matematică, mai puțin de jumătate față de România, și de 22,3% în științe, iarăşi jumătate din ceea ce a reușit România. Deci, din această perspectivă, plecăm cu rezultate în România care sunt de două ori mai slabe decât media UE”, a explicat ministrul Sorin Cîmpeanu.

Un alt mare minus al învățământului românesc este faptul că nu mai este corelat cu cererile de pe piața muncii.

„Am trecut în revistă toate provocările pe care le are sistemul de educație, începând cu echitatea, continuând cu calitatea, continuând cu recunoașterea cadrelor didactice ca resursă-cheie în educație, continuând cu atractivitatea scăzută a învățământului profesional, din păcate – deci un răspuns slab al sistemului de educație la cerințele pieței muncii; învățământul profesional, mai ales în forma lui de organizare cea mai eficientă: învățământul dual. O a patra provocare e generată de infrastructura învechită și inadecvată din sistemul de învățământ, cu precădere din cel preuniversitar. A cincea provocare este generată de subfinanțarea sistemului de educație. În momentul de față suntem la puțin sub 3,6% din Produsul Intern Brut, iar un obiectiv asumat prin <România educată> este atingere unui obiectiv intermediar, atingerea pragului de 4,7% din Produsul Intern Brut, pentru că acolo este media Uniunii Europene. O altă provocare, dincolo de subfinanțarea sistemului de educație, este ponderea inacceptabilă a persoanelor cuprinse în forme de învățare pe tot parcursul vieții. România și-a asumat o țintă de 10% pentru anul 2020 și a reușit să realizeze puțin peste 1%, în condițiile în care Uniunea Europeană, în medie, și-a asumat o țintă de 15% și a realizat 9,2%. Obiectivul este extrem de ambițios: este vorba de o pondere de 45%. Suntem la puțin peste 1% și ne-am asumat, pentru anul 2030, 45% ca obiectiv. Din perspectiva abandonului școlar, România și-a asumat o țintă de 9%, în condițiile în care suntem acum la 15,6% din perspectiva părăsirii timpurie a școlii. Toate aceste provocări își vor putea găsi rezolvarea într-un pachet legislativ care va fi structurat, conform proiectului „România educată”, pe 10 capitole. Este vorba de cariera didactică, este vorba de management și guvernanță. Aici fac o precizare: nu vom aștepta pachetul legislativ, pentru că suntem nevoiți să adoptăm măsuri încă înainte de a avea acest pachet legislativ, și dau exemplu concursului pentru ocuparea funcțiilor de director în toată țara, concursuri care vor fi demarate în data de 14 septembrie. Profesionalizarea carierei didactice alături de profesionalizarea managementului școlilor din România sunt obiective esențiale. Un alt capitol este acela de finanțare a învățământului preuniversitar și aici doar o idee aș vrea să vă prezint, care duce finanțarea sistemului de învățământ într-o altă paradigmă, alături de finanțarea per elev, care și-a demonstrat limitele. Ne-am asumat propunerea de a introduce finanțarea per formațiune de studiu. Este vorba de școlile din mediul rural cu precădere, acolo unde nu există mai mult de cinci, șase, șapte copii în aceeași clasă, în care finanțarea este de patru – cinci ori mai mică decât clasa din mediul urban, cheltuielile fiind aceleași, cel puțin același, cu plata profesorilor, plata materialului de pregătire și toate celelalte costuri ale educației. Avem, de asemenea, capitolul care privește infrastructura sistemului de educație, apoi curriculumul și evaluarea centrată pe rezultate, apoi educația incluzivă, alfabetizarea funcțională, promovarea educației STEM, digitalizarea și reziliența”, a declarat Sorin Cîmpeanu în cadrul primei întâlniri cu reprezentanții ministerelor implicate în elaborarea și implementarea programului.

Următoarea ședință a Comitetul interministerial va avea loc joi, 2 septembrie, ocazie cu care fiecare dintre ministerele reprezentate se va pronunţa cu privire la programul de implementare, care va trebui să fie disponibil până în data de 10 septembrie, conform termenului asumat prin memorandum la nivel de Guvern.

Post Views: 113