În paralel cu procesul privind retrocedarea imobilului care găzduiește Colegiul Național Silvania Zalău, procurorii sălăjeni au început și o anchetă penală în acest caz. Vizați sunt István Csűry, episcopul Eparhiei Reformate Piatra Craiului, şi Béla Kató, episcopul Eparhiei Reformate din Transilvania. Informația privind dosarul penal în lucru e confirmată de procurori, dar și de portalul de ştiri de limbă maghiară Maszol.ro din România, preluat de MTI.

Cei doi episcopi sunt suspectaţi de fals în acte, dare de mită şi uz de fals. István Csűry a declarat portalului maghiar că procurorul a fost interesat în special de un document emis în 1911, care se află în arhiva eparhiei transilvănene. E vorba de un decret al  ministerului culturii al guvernului ungar de atunci, cu privire la modul de gestionare a înregistrării şcolilor bisericeşti în cartea funciară, adică rezolvă o problemă tehnico-juridică, demonstrând totodată că şcolile erau instituţii bisericeşti. În conformitate cu practica vremii, în cartea funciară nu biserica era indicată ca proprietar al clădirilor de şcoală, ci o unitate internă a bisericii.

Documentul în cauză a fost analizat şi în cazul Colegiului Reformat Secuiesc Mikó din Sfântu Gheorghe, restituit bisericii
reformate şi apoi naţionalizat din nou, adaugă ortalul aghiar de știri care a stat de vorbă cu cei doi episcopi.

„Ca răspuns la întrebarea procurorului, am spus că nu deţinem exemplarul original al documentului, deoarece în 1911 încă nu existam, Eparhia Reformată Piatra Craiului fiind înfiinţată după 1920, după tratatul de la Trianon”, a declarat István Csűry pentru Maszol.ro.

Potrivit portalului de știri în limba maghiară, episcopul a afirmat că audierea sa la Parchet de săptămâna trecută poate fi interpretată ca o “demonstraţie de putere”, scrie sursa citată.

Dosarul de retrocedare este nesoluționat din 2003, an în care Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a solicitat retrocedarea în natură a imobilelor și terenului aferent colegiului, în baza OUG nr.94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparținut unor culte religioase din România și a unor cărți funciare anexate cererii. În primă fază, cererea a fost adesată Comisiei Speciale de Retrocedare. Aceasta a respins solicitarea, așa că s-a ajuns în instanță.

În solicitarea lor, reprezentanţii Eparhiei au susţinut că „de la înfiinţarea din 1640 şi până la naţionalizarea din 1948, atât imobilele cât şi instituţia care a funcţionat în cadrul acestuia au aparţinut bisericii reformate. Faptul că imobilul în litigiu a aparţinut Bisericii Reformate rezultă şi din legea adoptată de către cel de al doilea sinod reformat naţional din Budapesta deschis la 10 noiembrie 1904. De asemenea din buletinul informativ al Colegiului Evanghelic Reformat din Zalău, în anul 1893 reiese că acest colegiul  este unul dintre instituţiile de învăţământ al Episcopiei Reformate din Ardeal şi ca atare se află sub supravegherea şi controlul Episcopiei respectiv al conducerii, al Consiliului Directoral Permanent cu reşedinţa în Cluj-Napoca”.

De cealaltă parte, statul român, prin Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut culterlor religioase din România, a susținut că „din înscrisurile depuse la dosarul  aferent cererii de retrocedare nu a reieşit  dovada dreptului de proprietate al Eparhiei Reformate la momentul preluării. Potrivit înscrisurilor imobilele s-au aflat în proprietatea Colegiului Wesselenyi din Zalău, parte în proprietatea Fondului pentru Internatul Colegiului Evanghelic Reformat Wesselenyi din Zalău, iar nu Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului. Nu s-a făcut dovada că Eparhia ar fi fondatoarea Colegiului Reformat cu atât mai mult cu cât din anul 1911 nu şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară deşi avea această posibilitate. În consecinţă la data preluării imobilele nu erau în proprietatea bisericii”. Și administrația locală zălăuană a arătat, în timpul procesului, printr-o cerere de intervenţie accesorie, Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului nu a avut niciodată calitatea de proprietar prin construire şi prin orice alt mod de dobândire asupra imobilelor pe care le revendică.

În 2017, Curtea de Apel Cluj a respins demersul inițiat de Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, pe motiv că nu există acte doveditoare care să le susțină solicitarea și să le dovedească dreptul de proprietate.

„Nici un act nu atestă că Eparhia este fondator al Fondului sau colegiului, eventual continuator al entităţii înscrise în cartea funciară”, preciza motivarea de la acea vreme. Magistrații au mai constatat că extrasul CF evidenţiază o altă entitate persoană juridică distinctă de solicitant şi chiar de Biserica Reformată din Zalău și, cu toate că Eparhia a susținut că este un succesor continuator, nu s-a dovedit o atare situaţie prin rectificarea înscrierii în cartea funciară.

Nemulțumiți de sentință, reprezentanţii Eparhiei au făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. După trei ani de zile de procese, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis dosarul înapoi la Curtea de Apel Cluj, pentru rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat din nou pe rolul instanței clujene în ianuarie 2020, iar procesul e în desfășurare.

Colegiul Național Silvania Zalău este cel mai vechi liceu din Zalău și din județul Sălaj, cu rădăcinile în prima jumătate a secolului al XVII-lea. În anul 1646, la Zalău funcționa deja un gimnaziu reformat (calvinist). În prima fază, limba de predare a fost limba latină, apoi limba maghiară, iar din secolul trecut limbile română și maghiară.

In decursul timpului, denumirea școlii s-a schimbat de mai multe ori. La început se numea Gimnaziul Evanghelic Reformat, apoi Colegiul Evanghelic Reformat. În anul 1903, când a fost construit actualul sediu principal cu trei nivele, a primit numele de Colegiul Reformat „Wesselényi”. Între 1953-1965, școala a purtat numele poetului Ady Endre, apoi s-a mai numit Liceul de Matematică-Fizică, Liceul Teoretic și, din 2001, poartă denumirea de Colegiul Național „Silvania”.

În decursul existenței sale de peste trei secole, această școală a fost un important centru pentru cultura și învățământul din zonă. Odinioară, aici au studiat foarte multe personalități, printre care se numără poetul Ady Endre, exploratorul și omul de știință Bíró Lajos, eminentul om politic Iuliu Maniu, Gyarmathi Sámuel – medic, lingvist si profesor distins, sculptorul Balaskó Nándor, politicienii Szikszai Lajos, Kun Béla, Victor Deleu, Iulian Andrei Domșa, lingvistul Márton Gyula, psihologul Zörg Benjamin, istoricul-scriitor Petri Mór.

Post Views: 171