Iubiti credinciosi, in Sfanta Evanghelie ce se citeste in duminica a IV-a din Postul Mare in Bisericile Ortodoxe (Mc. IX, 17-32) vedem un tablou impresionant: in partea de sus, Schimbarea la Fata a Mantuitorului Iisus, dinaintea a trei ucenici – Petru, Iacob si Ioan, iar in partea de jos a tabloului, la poalele Muntelui Taborului, carturari si farisei ii incoltesc pe ceilalti Apostoli, acuzandu-i ca nu au putut scoate dintr-un copil demonul care-l stapanea.
Tatal copilului Il intampina pe Mantuitorul la coborarea de pe munte si, cazand la picioarele Lui, ii spune: “fiul meu este chinuit de diavol, l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l scoata…” Iisus ii spune: “de poti crede, toate sunt cu putinta”, iar tatal striga cu lacrimi: “cred, Doamne, ajuta necredintei mele”. Uimiti, Apostolii i-au spus: “Doamne, Tu ne-ai dat noua putere sa scoatem duhurile cele necurate, de ce atunci n-am putut scoate demonul din acest copil?” Si Mantuitorul le raspunde: “acest neam de diavol nu iese decat prin rugaciune si post”.
Iubiti credinciosi, regula omiletica spune ca orice piedica trebuie sa aiba doar o singura tema, de aceea, respectand regula, am zice “de aur”, eu ma voi opri asupra unei teme actuale – bolile asa numite sufletesti. Mantuitorul recomanda dieta, pentru temperarea sangelui, si rugaciune, pentru linistea sufleteasca: adica liniste fizica si psihica.
Preotului i se da un dar dumnezeiesc de a lucra cu cele sufletesti. Iar astazi, cand peste tot oamenii sunt bulversati de criza, preotului ii revine o misiune deosebita de a alina convulsiile sufletesti. Prin rugaciune si prin post, adica prin implorarea ajutorului dumnezeiesc si prin infranare, preotul poate face minuni. De aceea, preotul care va intra zilnic in Biserica pentru a savarsi Sfanta Liturghie sau pentru un Acatist sau Paraclis, se va sfinti mereu pe sine si va sfinti si pe cei care participa la aceste servicii. El va avea mereu un “auditoriu” tot mai numeros si multi din cei prezenti isi vor gasi linistea sufleteasca. Iar linistea sufleteasca nu se dobandeste decat prin slujba la Biserica. Aceasta o poate face preotul numai daca el insusi, constient de puterea darului sau, pe langa piedici si in povete particulare, va fi intre credinciosi model de conduita in vorbe si fapte. Iar daca oamenii debusolati de criza si de deznadejde vor intalni preotul care posteste mereu si se roaga cu timp si fara timp, acestia il vor asculta, il vor imita, iar linistea sufleteasca le va inunda mintea.
Celor mai putin aplecati spre cele spirituale, le recomand sa strige cat mai des: “cred, Doamne, ajuta necredintei mele^, ca in final sa auda din cer: “toate sunt cu putinta celui care crede”. Amin.

Post Views: 68