La Sinodul de la Constantinopol, din martie anul 843(ca a doua sesiune a Sinodului al 7-lea ecumenic) s-a precizat că: prima Duminică din Postul mare al Sfintelor Paşti să fie denumită” Duminica Ortodoxiei”. Unii dintre creştini, poate inţeleg că doar de la acea dată e cunoscut cuvantul” ortodox”. Spre a ne lămuri, incercăm, in randurile ce urmează, să urmărim cum s-a format acest cuvant. In rugăciunea Sa rostită la Cina cea de Taină, Mantuitorul Iisus Hristos a zis:”Slava(Mărirea) pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor”(Ioan 17,22). Iar Sfantul Apostol Pavel a precizat că: „Noi toţi privim ca in oglindă, cu faţa descoperită Slava Domnului, ne prefacem in acelaşi chip, din slavă in slavă, ca de la Duhul Domnului”( II Corinteni 3,18). Prin aceasta Sf. Pavel arată că Mantuitorul Iisus Hristos a descoperit către ucenicii şi ascultătorii Săi „Slava lui Dumnezeu” pentru ca aceştia să o urmeze fără şovăire şi astfel să poată ajunge la mantuirea sufletului. Apoi tot Sf. Pavel constată că, pe această cale a slavei, unii „nu calcă drept, după adevărul Evangheliei”(Galateni 2,14) şi de aceea işi indeamnă cititorii şi ascultătorii” să stea neclintiţi in ţinerea predaniilor invăţate”(II Tes.2,15) spre ” dobandirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos”(Vers.14). Pentru cuvantul slavă (mărire), Noul testament a folosit termenul grecesc „doxa” (doxa se află in Noul Testament de 166 de ori). Pentru cuvantul „drept” şi cu sens de „neclintire” a fost folosit termenul grecesc „orthtos”. Deci din cuvintele „orthos=drept” şi „doxa=slavă, mărire, invăţătură s-a format cuvantul „ortodox”, care inseamnă”dreaptă invăţătură, dreaptă mărire”, iar credincioşii se numesc: „dreptcredincioşi” sau „dreptmăritori”. Creştinii care cunosc” mărirea cea dreaptă şi corectă, care se reazimă total pe temelia dată de Hristos Domnul, s-au numit „ortodocşi”, iar cei cu slavă-mărire străină s-au numit „eterodocşi” sau „paradocşi”. De la mijlocul secolului al II-lea a apărut acest cuvant in scrierile Sf.Iustin Martirul şi istoricului Hegesip, in formă de adjectiv, ca „ortodox” şi apoi in cea de substantiv de”ortodoxie”. Astfel ortodoxia inseamnă acţiunea conştientă de promovare şi de apărare a dreptei măriri sau a dreptei credinţe, revelată de Mantuitorul, precum şi de slujire a credincioşilor pe calea mantuirii. La primul Sinod ecumenic-Niceea,325, ereticul Arie a fost chemat” să revină la ortodoxie”, iar cele şapte articole din Simbolul de credinţă exprimau „Ortodoxia Niceeană”, care era difuzată prin Părinţii bisericeşti din Răsărit şi din Apus, spre intreaga creştinătate. In Apusul latin, ultimul părinte bisericesc, Isidor din Sevila(Spania-636) zicea: „Ortodox este acela care crede drept, şi crezand astfel, trăieşte drept”.

Post Views: 83