Educația sexuală: Quo vadis?

 

Ziua bună, dragi cititori!

De curând, în zona media, se vehiculează diferite opinii în ceea ce privește introducerea educației sexuale în școli. Este bine sau nu este bine pentru viitorul copiilor noștri? La prima vedere, argumentele ”pro” sunt logice și bine susținute, dar dincolo de logica argumentației, se omite faptul că premisele sunt greșite. Iar când premisele sunt greșite, întreg edificiul construit se clatină.

Care sunt temeliile educației sexuale? Ce studii stau la baza acesteia și cine sunt promotorii ei?

Să-l cunoaștem pe Alfred Kinsey. Alfred Kinsey a fost un doctor zoolog american și mai tarziu sexolog care a fondat Institutul de Cercetare Kinsey, în domeniul sexului, reproducerii și genului. Cercetările sale discutabile privind sexualitatea umană, au stârnit controverse în anii 1940 și 1950. Aceste cercetări au fost esențiale pentru schimbarea multor legi în Statele Unite ale Americii, inclusiv legalizarea homosexualității, a prostituției, eliminarea mai multor pedepse legate de criminalitatea sexuală. Rapoartele lui Kinsey au schimbat moravurile sociale pentru totdeauna, iar consecințele acestora le vedem astăzi în preajma noastră: homosexualitate, bisexualitate, ideologie de gen.

Pentru promotorii LGBT, Alfred Kinsey este cunoscut ca părintele sexologiei și al educației sexuale. În cercurile sale, așa numit progresiste, a început erotizarea copilăriei și eliminarea treptată a tabuurilor.

În anul 2012, când guvernul croat a introdus educația sexuală în programa școlară revizuită, cunoscuta jurnalistă Karolina Vidovic-Kristo, a dezvăluit în media cercetările lui Alfred Kinsey și consecințele acestora. Jurnalista a difuzat o emisiune în care prezenta fragmente din documentarele ”Sindromul Kinsey” și ”Pedofilii lui Kinsey”, filme ce expuneau ororile cercetărilor acestuia. Datele cercetărilor sale, privind sexualitatea copilului, au fost colectate din jurnale personale ale mai multor pedofili cu care colabora, care au supus minorii la diferite abuzuri sexuale. Kinsey a colectat de asemena, contra compensații financiare, date de la tați care își abuzau sexual proprii copii.

Kinsey, pedofil și bisexual, și-a creat o ideologie pe care să o poată adapta pornirilor sale imorale și pentru a se deculpabiliza de infracțiuni. Teoriile lui nu au o bază științifică validă, premisele lor sunt controversate și doresc formarea unui individ animalic, necontrolat, supus plăcerii.

Doctor Judith Reisman, cunoscuta profesoară la Liberty University din Statele Unite ale Americii, a cercetat îndelung studiile lui Alfred Kinsey și a scos în evidență fraudele uriașe pe care se bazau acestea. În cartea ei, ”Kinsey: Crime și Consecințe”, Judith explică modul prin care, încă din anii 1960, Institutul Kinsey a hotărât să includă filosofia lui Kinsey în materiile de educație sexuala pentru copii.

Întrebată fiind dacă educația sexuală este o soluție pentru problemele adolescenților, sau o bună pregătire pentru viață, Judith Reisman este convinsă că urmările acesteia vor fi dezastruoase, provocând creșterea numărului de agresiuni sexuale, distrugerea căsătoriilor, a femeii și a bărbatului și dezvoltarea bolilor sexuale în număr masiv.

Rezultatul introducerii educației sexuale în țările scandinave, în anul 1960, l-a constituit înmulțirea cazurilor de viol și abuz, debutul timpuriu al vieții sexuale, sporirea avorturilor, permisivitatea exagerată în privința practicilor sexuale. Alte studii, realizate în diferite țări, au demonstrat că, o astfel de abordare a educației sexuale nu a avut nici o înbunătățire pe plan social. Analiza intitulată Re-examinarea dovezilor: Educația sexuală completă în școli, în Statele Unite ale Americii, realizată în anul 2019 de Institutul pentru Cercetare și Evaluare din SUA, arată că programele de educație sexuală în școlile publice nu a fost eficient și mai mult, a avut ca urmări dintre cele enumerate mai sus. În Romania numeroase și reprezentative asociații din societatea civilă și-au exprimat îngrijorarea față de efectele educației sexuale asupra copiilor.

Dacă analizăm puțin conținutul documentului Biroului Regional OMS pentru Europa si BZgA , vom vedea că standardele acestui document cadru promovează ideologia de gen și alte practici foarte provocatoare și periculoase pentru sufletul copiilor.

Promotorii teoriilor lui Kinsey aduc în discuție necesitatea adaptării la realitățile lumii în care trăim, o adaptare prin ”cunoaștere” și ”educație”. Aceasta este lumea, spun ei, aceasta este condiția umană naturală, nu trebuie să reprimăm impulsurile fizice pe care le avem. Omul este prin definiție o ființă sexuală, dirijată de stimuli. Dar noi nu suntem numai ființe sexuale. Am fost ”educați” să fim așa… Media vizuală, filmele, televiziunea, au luptat de secole să ne formeze opinia, pentru a putea strecura mai apoi, pas cu pas, ”calul troian”.

Aceste concepte ne-au abătut de la realitate și ne-au făcut să ne renegăm originea și Creatorul…Dar omul a fost construit în primul rând ca o ființă spirituală, el are nevoie să-și cultive acest atribut și să nu cadă în cealaltă extremă. Dorința trupului este efemera, ne spune sfântul Pavel, dar ”dorința duhului este viață și pace”.

Dragilor, de ce să nu cultivăm idealuri morale mai înalte? De ce nu cercetăm mai mult înainte de a promova ideologii nesusținute științific?

Cred, în aceste momente, că cea mai bună cale este responsabilitatea nu libertinajul. Cred că educația este mai mult decât necesară, dar cred că înainte de a fi părtinitori vreunei poziții, ar fi bine să cercetăm profund dacă direcția pe care o susținem are un fundament sănătos.

Cred cu tărie că cea mai bună educație începe dintr-o familie cu o mama și un tată iubitori și grijulii, preocupați să le ofere copiilor lor repere morale. Poate că, înainte de toate, ar trebui să aruncăm o privire înspre noi înșine și să ne întrebăm ce modele oferim copiilor noștri. Poate este momentul să schimbăm macazul…pentru noi, dar mai ales pentru ei…

Cândva demult, un bătrân indian îi vorbi nepoțelului său despre un mare adevăr al vieții. În sufletul fiecărui om are loc o luptă, foarte asemănătoare cu lupta dintre doi lupi. Un lup reprezintă răul- invidia, egoismul, ambiția, minciuna, iar celălalt lup reprezintă binele- pacea, dragostea, speranța, adevărul, credința…Micul indian impresionat de cuvintele bătrânului, pentru câteva clipe căzu pe gânduri, apoi îl întrebă:

• Și care lup învinge până la urmă?

Batrânul indian, zâmbind, îi răspunse:

• Învinge întotdeauna lupul pe care îl hrănești.

Într-o lume materialistă, cu înclinații trupești și superficiale, în detrimentul culturii, al moralei și al spiritualității, să încercăm să ne cultivam mai mult latura spirituală, valorile morale și creștine. Sunt singurele care ne pot salva de o lume supusă hedonismului și ideologiilor dăunătoare.

Toate cele bune!