Sfantul Apostol Pavel ajunge in Areopagul Atenei, in centrul ştiinţei şi culturii păgane, dar totodată şi al corupţiei şi al intunericului păgan. Ce să fi vorbit, ce să fi predicat acolo, pentru mărirea lui Dumnezeu şi mantuirea atator suflete? Vesteşte un adevăr de credinţă foarte insemnat: judecata universală. Ce ştim noi, cretinii, despre această judecată e că ea este impreunată cu a doua venire a Domnului Iisus Hristos, la sfarşitul veacurilor. Cand va fi ziua aceea măreaţă? Unii creştini, increzători in cunoştinţele lor scripturistice şi in puterea minţii lor de a interpreta Sfanta Scriptură s-au incumetat să prezică anumite soroace: 1843, 1844, 1874, 1914, 1925, 1975, 2000. Dar in nici una din datele prezise nu s-a petrecut evenimentul. De ce? Mantuitorul ne-a spus:” iar de ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24,36 şi Marcu 13,32), iar apostolilor Săi le zice inainte de Inălţarea la Cer: „Nu este al vostru a şti anii şi vremurile pe care Tatăl Le-a pus in stăpanirea Sa”(Fapt. Ap 1,7). Pentru creştini este important să ştie nu cand va veni ziua cea infricoşătoate a Judecăţii, ci cum să se pregătească pentru acest măreţ dar şi infricoşător eveniment. De multe ori, cand li se vorbeşte despre Judecata viitoare, unii creştini se simt deranjaţi şi tulburaţi. De ce li se strică buna dispoziţie, vorbind despre judecată? Aşa a făcut şi procuratorul Felix, cand Sfantul Apostol Pavel i-a vorbit” despre dreptate, despre infranare şi despre Judecata viitoare” şi i-a spus apostolului:” Acum mergi şi cand voi găsi timp potrivit, te voi mai chema”(F.A. 24,25) Cartea Apocalisei ne spune cat vor fi de infricoşaţi atunci cei păcătoşi; care vor striga munţilor şi stancilor:” Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui Ce şade pe tron şi de mania Mielului; că a venit ziua cea mare a maniei”( 6,16-17) Sfanta Biserică nu vrea să ne infricoşeze, ci vrea să ne povăţuiască şi să ne pregătească, spre a-L intalni pe Dreptul Judecător şi a avea parte de fericirea celor ce vor fi invitaţi: „Veniţi, binevantaţii Tatălui meu, moşteniţi impărăţia cea pregătită voua”. Prin ce se deosebesc aceştia de cei ce vor merge la chinuri veşnice? In viaţa pămantească: au dat să mănance celor flămanzi, au adăpat pe cei insetaţi, au primit in casa lor pe cei străini, au imbrăcat pe cei lipsiţi de haine, au cercetat pe cei bolnavi şi intemniţaţi, au iertat pe cei ce le-au greşit, au mangaiat pe cei intristaţi, au dat sfat bun celor ce aveau nevoie…
? Pr. Gheorghe Cornea, ^Sfanta Vinere^ Zalău