Arta nu se ascunde nici în vremuri de pandemie, iar artiștii valoroși găsesc modalități de a duce mai departe povara muzei căreia i se supun. Este și cazul regizorului originar din Jibou, Szabó K. István, care, după ce a montat piese în România, Ungaria, Serbia, Germania și Statele Unite ale Americii, acum a regizat și în Lituania.
Szabó K. István regizează piesa „Ivona, Prințesa Burgundiei”, scrisă de dramaturgul polonez Witold Gombrowitz, la Alytus City Theatre din Lituania, unde lucrează cu artiști din mai multe țări.
Potrivit presei lituaniene, de mai mulți ani Alytus City Theatre invită regizori străini să monteze spectacole de teatru. În cazul lui Szabó K. István, spectacolul face parte dintr-un proiect finanțat cu fonduri europene „Construirea podurilor: dezvoltarea turismului și culturii în regiunile Sovetsk și Alytus”, și a avut premiera la sfârșitul lunii aprilie. Din cauza conjuncturii pandemice, inițial, spectacolul era programat să se joace fără public, dar, spre bucuria tuturor, datorită schimbării măsurilor de prevenție în această țară, premiera a beneficiat de prezența spectatorilor, dornici să revină în teatru.
Cum a ajuns Szabó K. István să regizeze o piesă de teatru în Lituania? Ne spune chiar el: ”Cu doi ani în urmă am fost invitat la Festivalul International de Teatru Com.Media, organizat de Teatrul Municipal din Alytus, Lituania. Alături de câțiva colegi de breaslă din Rusia, Iran, Polonia, Ucraina, Germania, Georgia și România am avut plăcerea să descopăr o cultură teatrală impunătoare, prin discurs, calitate estetică, și nu în ultimul rând, organizare. Numele unor regizori ca Eimuntas Nekrosius, Rimas Tuminas sau Oskaras Korsunovas nu mi-au fost nici până atunci străine, iar șansa de a lucra în acest mediu teatral atât de special prin intensivitatea sa, m-a bucurat enorm”.
De ce o piesă a lui Witold Gombrowitz?
Szabó K. István spune că a ales atât autorul, cât și piesa pentru că sunt reprezentative pentru starea socială a regiunii noastre geo-politice (Europa Centrală și de Est).
”Ivona, prințesa Burgundiei este piesa dramatică a autorului polonez Witold Gombrowitz, un scriitor controversat, care și-a trăit mare parte din viață în exil. Critic acerb al provincialismului cultural și inamic declarat al formalismului, Gombrowitz, prin maniera sa deconstructivistă, ne propune o dezbatere asupra formei fără fond. O temă pe care o consider cât se poate de actuală, și nu doar în privința discursului artistic, ci și din perspectiva socială. Gândiți-vă puțin, cât de formale au devenit, în zilele noastre: comunicarea, raporturile interpersonale, cele ierarhice, dar și toposuri precum patriotismul, organizarea familială, drepturile individuale și colective. Spectacolul Ivona tratează aceste probleme, într-o manieră caricaturală, momind spectatorul într-o zonă de risc, în care este nevoit să-și reconsidere pozițiile. Densitatea emoțională și expresivitatea jocului teatral din acest colț de lume mi s-au confirmat a fi foarte potrivite explorărilor artistice de anvergură”, explică regizorul Szabó K. István alegerea autorului și a piesei.
De altfel, regizorul originar din Sălaj și-a făcut deja un nume prin modul neconvențional în care reușește să actualizeze teme și piese cunoscute, aducându-le în contemporan atât ca tehnică regizorală, cât și ca impact emotional/visual.
Szabó: Spectacolele online nu pot înlocui magia întâlnirii cu publicul
Szabó K. István a fost unul dintre artiștii care a reușit să rămână ocupat și în perioada pandemiei, când lumea artistică și, implicit, teatrul au fost afectate de restricții. Însă lipsa publicului este resimțită și, ca artist care trăiește din reacția pe care poate să o perceapă direct, Szabó își dorește revenirea la normalitate.
”Cu siguranță, această perioadă de criză a produs o serie de bulversări atât în privința vieții personale a fiecăruia dintre noi, cât și la nivel comunitar. Teatrul este o formă de artă vie, fără aportul spectatorului nu prea îi văd rostul, spectacolele online nu pot înlocui magia întâlnirii cu publicul, din moment ce interacțiunea reală nu poate avea loc. Cât de mult va schimba fața teatrului această pandemie, rămâne să constatăm după ce a mai trecut un timp. Oricum, inovațiile de natură mediatică sunt sigur că își vor găsi locul, într-un fel sau altul, în structura conceptuală a limbajului spectacolelor. Sper să nu fim copleșiți de prezența nejustificată a măștilor medicinale”, spune Szabó K. István.
Între timp, chiar dacă abia a terminat proiectul din Lituania, Szabó K. István s-a întors la Budapesta. Tot la muncă.
”Am început repetițiile la Teatrul Național din Budapesta la spectacolul Ușa, dramatizare a romanului cu același titlu a celebrei autoare maghiare Szabó Magda. Premiera va avea loc la mijlocul lunii septembrie”, mai spune regizorul sălăjean.
Poate, într-o zi, vom avea norocul să-l vedem și la Zalău cu o producție. Ultima dată am aplaudat o piesă regizată de Szabó K. István în urmă cu mai bine de 20 de ani, când, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, a adus piesa ”Strip-tease” de Slawomir Mrožek, avându-l ca protagonist pe un alt zălăuan îndrăgit de public, Cosmin Seleși.