Laitmotiv

Ziua bună, dragi cititori!

Mahathma Gandhi și un misionar mergeau împreună spre biserică în timpul unei vizite în orașul de misiune Mariauhi, ce se găseste lângă Durban, în Africa de Sud. Gandhi se opri în fața crucifixului, se plecă cu respect și zăbovi așa câteva clipe în fața lui. Apoi se întoarse către misionar și-i șopti: Suferința acceptată cu răbdare ne va mântuii pe noi, indienii, europenii, africanii. Crucea dumneavoastră părinte, predică un mare adevăr pentru întreaga lume!” (Daniel Ciobanu, Să educăm prin pilde și povestioare)

”Mai mult am învățat de la crucifix decât din orice carte.”(Sf. Toma de Aquino)

Noi, oamenii, vrem adesea o cruce, dar nu un crucifix. Este o diferență mare între cele două. Crucea poate fi purtată ca și accesoriu la gât, dar nu și crucifixul. Văzând crucifixul înaintea noastră simțim vina, responsabilitatea, ne simțim datori să ne implicăm. Implicându-ne pătrundem sensul, sensibilizăm simțurile, dobândim credința. Iar prin credința dobândim acceptarea propriei suferințe și răbdarea necesară pentru a o purta. Crucifixul ar trebui să fie laitmotivul vieții noastre, să-l punem în centru, să-l contemplăm, să-l lăsăm să ne zguduie din temelii existența. Vă invit la această reflecție!

Toate cele bune!