Minunată şi piduitoare este pocăinţa lui Zaheu! şi ea ne arată peste veacuri ce poate face Iisus Mantuitorul dintr-un suflet pierdut, atunci cand acesta il află pe El! Ca să putem inţelege mai bine ce a putut insemna intoarcerea lui Zaheu, să ne gandim la adanca sa cădere şi la faptul că nimic din situaţia sa dinainte nu prevestea o astfel de intoarcere. Numele de vameş ajunsese, pe drept, sinonim cu acela de păcătos – păcatos notoriu. Pe vremea aceea vameşii – care se ocupau cu strangerea dărilor pe care le pretindea stăpanirea romană- erau tare uraţi şi dispreţuiţi de poporul evreu, şi aceasta din două motive: intai pentru că se puseseră in slujba păganilor cotropitori- fiind socotiţi o coadă de topor a cotropitorilor romani; şi apoi pentru că erau hoţi, jecmănind fără milă mulţimea. Iar Zaheu, era mai marele vameşilor din Ierihon, probabil cel mai bogat, dar şi cel mai urat şi dispreţuit de popor, căci stransese o mare bogăţie de pe spinarea semenilor. Insă, pană la urmă, Zaheu din Evanghelie ne apare ca un chip atrăgător, nu pentru ceea ce a fost, pană la intalnirea cu Hristos, ci prin ceea ce devenit după această intalnire; pentru faptul că in viaţa lui s-a ivit clipa in care şi-a dat seama că socotelile lui de tarabă nu-i pot da mulţumirea vieţii. Fericită a fost clipa in care sufletul şi mintea lui Zaheu s-au descătuşat din robia arginţilor şi a alergat inaintea lui Iisus, despre care auzise atatea, şi care acum trecea prin Ierihon. Invinge şi statura lui mică şi mulţimea oamenilor ce ii stăteau in cale şi aleargă, se suie intru-un sicomor(dud). Dorul lui de a-L vedea pe Domnul nu a rămas nerăsplătit, căci aude cuvintele lui Iisus:” Zahee, Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi in casa ta trebuie să răman”. Minunea incepuse din clipa in care Zaheu a dorit să-L vadă pe Iisus. Ea continuă in primirea grabnică şi bucuroasă pe care păcătosul vameş I-o face in casa lui. Dar această minune se implineşte tainic in inima lui Zaheu , cand el va rosti cuvinte neaşteptate:” Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva- şi, o cat de mult şi pe caţi ii năpăstuise-intorc impătrit”. Ale cui sunt aceste cuvinte? Ale lui Zaheu, dar nu cel dinainte, căci avem acum in faţa ochilor un alt Zaheu. Impresionantă şi cu totul pilduitoare este mai ales promptitudinea intoarcerii lui Zaheu. El nu L-a ţinut pe Iisus la uşă, aşa cum facem ataţia dintre noi, de aceea se va invrednici să audă cuvinte mari: „Astăzi s-a făcut mantuire casei acesteia!”.
Iubitul meu frate! Nu ţii şi tu, ca Zaheu, să vezi” cine este Iisus?” Dacă nu L-ai cunoscut incă, e sigur că sufletul tău nu poate fi decat neliniştit şi nesatisfăcut. Ia pildă de la Zaheu! Smulge-te din mulţime, inalţă-te deasupra tumultului ei şi indreaptă-ţi cu dor privirea spre Hristos, sau, mai degrabă, lasă-L pe El să te privească. El nu ne reproşează că a stat la uşa inimii noastre, şi ieri, şi alaltăieri, şi-n toată viaţa noastră trecută, ci va vrea să intre şi să rămană in casa ta. şi astfel, nespus de fericit, să auzi chiar din gura Lui: „Astăzi s-a făcut mantuire casei acesteia!”

Post Views: 116