”Toți suntem în șanț, dar unii dintre noi privesc la stele.”(Oscar Wilde)

Ziua bună, dragi cititori!

Din dorința de a chema câteva zâmbete și crâmpeie de speranță, vă împărtășesc o istorisire hazlie și bogată în menirea ei, culeasă din pildele lui Pierre Trevet.

La mănăstirea Notre-Dame călugării suferiseră din partea hoților mai multe spargeri. Într-o noapte, pentru că se săturaseră până peste cap de toate aceste vizite nocturne, mai mulți călugări, împreună cu preotul, coborâseră cu toții până în apropierea hoților, ținând în mâini lămpi aprinse și având la ei arme de vânătoare cu alice. Aceștia traseră asupra lor cu focuri de armă, iar călugării ripostaseră trăgând și ei în aer. Câteva luni mai târziu, toată treaba aceasta ajunsese în fața tribunalului. Judecatorul îl interoghează pe părintele Pierre:

”-Părinte, chiar nu vă dați seama că n-ați stat pe gânduri să apucați puștile. Ba chiar puști încărcate! Ați ajuns și să trageți cu ele!…

-Da, domnule judecator, așa e, însă n-am tras decât în aer.

-Dar, părinte, în felul acesta, trăgând în aer ați tras de fapt înspre Dumnezeu!”

La care părintele răspunde: ”Sper că nu l-am nimerit!”

Dragilor, multora dintre noi ne este foarte greu să facem diferența între cerul atmosferic și Cerul, care este însuși Dumnezeu. Creștinismul poartă în esență vestea cea bună: Cerul există! Omul nu este singur responsabil de univers, iar Cerul nu este un vid nesfârșit. Universul nu se mărginește la ceva palpabil. Nu-l vedem pe Dumnezeu, nu reușim nici măcar să ne dăm seama de mișcarea de rotație a Pământului în jurul Soarelui sau de undele Hertz, dar suntem convinși de existența lor.

Cerul poate schimba toată perspectiva noastră actuală. El trebuie sa fie unică certitudine și temeinică alinare inimii unui adevărat creștin. Să-L privim și să-L cercetăm cu mai multă credință!

Toate cele bune!

Post Views: 92