Ceea ce la ameri-cani se numeşte „recomandare”, la noi la romani se numeşte „pilă”. Vrei să obţii un loc de muncă bine plătit, sigur trebuie să ştie mama, tata, unchiu sau mătuşa un om influent din instituţia sau firma respectivă, care ar putea pune o pilă ca tu să caştigi concursul şi să faci o figură cat mai bună la interviu. Iar in cazul in care nu ai reuşit să ocupi postul, a fost altul cu mai multe pile decat tine şi are neamuri cu o influenţă mai mare. „Piloşi” găseşti la orice colţ, insă oameni cu coloana vertebrală şi un cap pe umeri, mai rar. De cate ori am auzit pe un om să spună: „contracandidatul meu a fost mai bun ca mine, a invăţat şi este mult mai pregătit ca şi mine?”. Niciodată. Ne ascundem frustrările in propoziţii de genul: „a caştigat concursul doar pentru că este copil de bani-gata” şi niciodată nu o să putem recunoaşte anumite valori cu ade-vărat. Pilele şi imaginaţia unora merg mai departe şi implică chiar şi copii care incă nu au luat cunoştinţă de „sistem”. După Balul Bobocilor de la un liceu din Zalău, forumul ziarului s-a umplut cu mesaje, cum că miss şi mister ar fi plătit bani ca să-şi cumpere faima şi premiul, punand la indoială calităţile unor liceeni, care deşi nu sunt cei mai frumoşi ca aspect fizic, au IQ-ul mai mare decat al unei fetişcane imbracate sumar pentru a fura privirile curio-şilor. Dar nu-i condamn nici pe cei care se folo-sesc de pile, intr-un sistem bazat pe pile şi relaţii politice trebuie să te adaptezi ca să nu mori de foame.